Ar cam trebui sa scriu vreo doua cuvinte despre cel mai bun film pe care l-am vazut intr-o lunga perioada de timp, nu?
De fapt, ultimul film pe care l-am vazut si i-am dat tot o nota de 10, cum evident am sa-i dau si astuia, a fost unul de care mi-a adus aminte Interstellar...si anume Gravity, film pe care l-am vazut tot la cinema intr-un 3D glorios acum un an si o luna. Interstellar primeste aceeasi nota si nu e in 3D. E in banalul 2D din care Nolan stie cel mai bine cum sa faca arta. Iar arta lui nu are tocmai ca cea conventionala...imaginea de exemplu in filmul asta desi a fost decenta nu mi-a adus aminte de claritatea din Inception sau din The Dark Knight...ambele vazute la cinema, la acelasi cinema. O fi din cauza ca directorul de imagine la Interstellar nu a mai fost cel pe care il folosea Nolan la fiecare film al lui, Wally Pfister ci Hoyte Van Hoytema, un director de imagine la fel de capabil dar care nu a reusit sa aduca aceeasi claritate a imaginii. Asta nu m-a deranjat in mod special si poate chiar a fost intentionat la cat de "murdar" a fost filmul asta fata de celelalte ale lui Nolan...
In filmele lui precedente...The Dark Knight, Inception, The Prestige, vedem societate buna, imbracata intotdeauna la patru ace...aici vedem ca personaj principal un fermier inconjurat de praf (datorita premizei filmului), total opusul stilului "curat" al lui Nolan. Bine, asta e o observatie inutila pentru ca tot ce a contat a fost povestea...o poveste incredibila, care la fel ca in Gravity ne arata puterea incredibila a omului de a depasi niste situatii aparent imposibile. Si cu siguranta, aceasta a fost cel mai lacrimogen film al lui Nolan pentru ca intotdeauna atingea punctul sensibil al familiei si a iubirii neconditionate. As fi apreciat mai mult momentele alea daca nu era acompaniate de vioara generatoare de lacrimi pe care a folosit-o Hans Zimmer pentru a intensifica senzatia de tristete...voiam sa lase imaginile sa vorbeasca de la sine. Aa, si per total muzica lui Zimmer nu a fost la nivelul asteptarilor mele desi a completat imaginea corespunzator (de cele mai multe ori).
Jocul actorilor a fost foarte bun, Matthey McConaughey a fost alegerea potrivita pentru acest fermier/inginer/astronaut, Anne Hathaway a fost si ea la nivelul asteptarilor si e draguta si cu tunsoarea ei scurta, discutiile stiintifice suficient de complicate incat sa iti ceara vizionari multiple pe care cu siguranta o sa le primeasca, insa nu la cinema. Desi e un film vizual, unde grandoarea lui nu e indeplinita decat la cinema, de preferinta chiar un IMAX (pacat ca nu este in Iasi) nu vad pe multi sa ofere filmului vizionari multiple.
E bine insa ca mi-au ramas adanc intiparite multe scene din film. Cum a fost scena trecerii prin gaura neagra, sau cea din "worm hole", cum a fost scena urmaririi dronei plin lanul de porumb, cum a fost intreaga scena din "gaura neagra"...o sa vedeti voi despre ce vorbesc. Ugh, e un film colosal cand te gandesti la proportia lui in timp si spatiu. E complex si spune inca adevarul despre multe chestii S.F. la care noi credem ca stim raspunsul...nu avem idee ce e o gaura neagra si aici se ofera ipoteza ca noi o sa putem sa le creem in viitor. Da, suna foarte ciudat ce am zis dar filmul ofera posibilitatea astea...s-a creat un paradox foarte interesant in filmul asta, un paradox ce merita discutat in detaliu dar nu aici...
Asadar filmul lui Nolan depaseste orice fel de asteptari si te duce intr-o calatorie incredibila pe care nu o sa o uiti niciodata. As fi vrut imaginea sa fie mai crisp (si asta e poate doar din cauza proiectorului de la cinema) si muzica sa fie mai epica...in rest totul e perfect si astfel ii ofer nota...
10/10
Ar mai fi lucruri de spus, filmul are 2 ore si 50 de minute...ore care trec fluierand pentru ca atat de bine e povestit si editat dar nu fac decat sa laud mai mult un film foarte bun de la un regizor de la care ma asteptam sa faca ceva foarte bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu