Oculus e genul de film horror pe care ai vrea sa-l vezi, sa-l revezi si apoi sa-l vezi din nou...nu numai pentru ca e bun ci pentru ca nu se indreapta spre directie idioata sau stupida cum fac multe filme horror din ziua de azi si nu numai...
Isi respecta ideea si povestea merge tot timpul in directia aia, fara sa se abate departe. E bine insa ca are un device care ii permita sa aventureze si sa ne surprinda incontinuu...mai ales, sa ne puna pe ghicit. Ceea ce privim e realitate sau inchipuire...e pe bune sau vedem influenta maleficului din oglinda? Ideea cu raul din oglinda nu cred ca e tocmai originala insa intreg filmul mi-a adus aminte de The Shining. In The Shining nu exista chestia cu oglinda (desi a fost o scena unde s-a folosit una intr-un mod destul de clever) insa m-am referit aici strict la demonii ce i-a posedat pe parinti...in special pe tata.
Ne aduc aminte in mod evident de un rau nevazut insa pe care il simtim in fiecare scena prin simpla tensiune construita inteligent. Da, nu vedem niciodata raul din oglinda...ceea ce vedem noi sunt doar victimele ei, inca sub influenta oglinzii - de unde si micul detaliu al ochilor "oglinda"...ca sa ne arate cine stapaneste aceste fantome. Deasemenea trebuie sa spun ca mi-a placut ca nu au fost prea multe scene cu "jump scare"...filmul bazandu-se (si bine a facut regizorul) pe constructia tensiunii si a suspansului.
Actorii nu sunt cunoscuti insa si-au indeplinit sarcinile la capacitatile lor maxime. Pana la urma nu au fost decat niste instrumente pentru a duce la bun sfarsit povestea solida si detaliata. E un horror pe care il recomand cu caldura si care o sa-mi faca placere sa-l revad dupa o perioada lunga de timp.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu