The Way Way Back {2013}

Vad ca e perioada, la mine cel putin, in care vad filme bunisoare si care iti ofera buna dispozitie si iti ridica moralul. Asta face filmul asta in majoritatea timpului...nu de la un capat la altul.

Avem povestea unui pusti care merge impreuna cu mama lui, noul iubit al mamei lui si cu fiica iubitului mamei lui, la mare. La o statiune care iti aduce aminte teribil de Mamaia...mai ales ca are si un aquapark. Pustiul e foarte timid, enervant de timid chiar...la inceput. Situatia cu familia asta noua a lui nu e tocmai roz...prietenul mamei tale se comporta ca un idiot si de desconsidera de la inceput dandu-ti nota 3 din zece. Fiica prietenului e o pitipoanca americana care nu vrea decat sa fie bagata in seama si venerata toata vara...nimic altceva, e o schita de fiinta.

Ce se intampla in continuare e evident...pustiul nostru iese din carapace, devine mai uman, mai sociabil, mai prietenos, mai cu tupeu...si bravo lui, dar nu stiu daca avea chair nevoie sa fie impins de la spate sa faca asta. Altii inainte lui au reusit si fara aprobarea si ghidarea altora. Pentru mine personajul lui tot mi se pare slab si cred ca e si din cauza actorului ce-l interpreteaza.

Noroc de Sam Rockwell ca mai salveaza filmul, el venind cu replicile cele mai bune, cu mesajul cel mai incurajator desi nici el nu e un tocmai un personaj bun. De altfel cam tot filmul avem personaje care nu sunt tocmai de urmat...sunt reale in sensul asta, pentru ca au si bun si rau in ei. Nu zici de vreo unul ca da, uite asta e un personaj cu picioarele pe pamant.

Filmul e scris foarte bine si mi-am dat seama de asta de indata ce am vazut cine a regizat si scris filmul asta...Jim Rash, tipul care a co-scris si scenariul de la The Descendants si a luat Oscarul pentru el. Sunt sigur ca ne putem astepta la niste filme foarte bine scrise in viitor daca ii vedem numele la rubrica de scenaristi. In rest ce sa mai zic, un indie film dragut si exact cum te astepti sa fie. Actori de calibru, cam toti si a iesit ceva placut.

7.8/10