luni, 24 februarie 2014

The Imposter {2012}

Cateodata vine cate un film ca asta si nu poti decat sa te lasi dus de val, dus de poveste. Nu poti sa judeci altceva decat povestea, daca toate se leaga, daca sa crezi ce ti se spune...nu stii...iar regizorul isi pastreaza distanta in asa fel incat, intr-un mod profesionist, nu stii ce sa faci dupa vizionare.

Nu stii cine a zis adevarul, nu stii care e adevarul...nu stii nimic...si ramai cu acelasi intrebari care au fost ridicate de-a lungul filmului si cam atat, nimic comcretizat. Nu iti ramane decat sa judeci oamenii dupa ce au spus si dupa ce au facut aici, nimic mai mult de atat. A fost incredibil si inca nu imi vine sa cred ca m-am lasat aproape pacalit. Aproape pacalit din mai multe puncte de vedere.
In primul rand nu iti vine sa crezi ca un tanar de 23 de ani poate sa faca ce a facut acest Frederic Bourdin. A reusit sa insele si sa convinga atat de multi oameni ca e un pusti de 14-15 ani dat disparut in America incat din start nu prea iti vine sa crezi ca asta e un documentar si nu o fictiune. Da, filmul e un documentar, am uitat sa mentionez asta. Apoi nu iti vine sa crezi ca a reusit sa convinga un numar semnificativ de oameni incat sa ajunga chiar la familie...familie care a trimis o sora in Spania (da, tara in care se presupune ca ar fi ajuns copilul disparut) sa il ia inapoi acasa. Nu iti vine sa crezi ca sora vede in tanarul asta de 23 de ani pe fratele ei dat disparut acum doar 4 ani...doar 4 ani.
Nu iti vine sa crezi ca ajunge inapoi "acasa", in America, si mama copilului disparut vede in tanarul asta de 23 de ani propriul ei fiu dat disparut doar acum 4 ani. Il accepta reticent insa destul de sigur datorita a ce s-a intamplat in acesti 4 ani...rapiri, droguri, violari, maltratari, mutilari. Si culmea, tot neamul il primeste.
Ce urmeaza dupa asta e incredibil si nu mai are sens sa o povestesc. Tot ce pot sa spun e ca e un documentar cum n-am mai vazut pana acum. Incredibil din punct de vedere a povestii insa nu deosebit din celelalte puncte de vedere. E cu toate astea un documentar bun, privit obiectiv incat, cum am zis mai sus, nu reuseste sa te indrepte intr-o directie anume si te lasa impartial. Nu stii daca sa il crezi pe Frederic, acest hot de identitati cautat de Interpol...ori sa crezi familia tipic redneck americana care e posibil sa faca ceva neimaginabil dar datorita IQ-ului combinat sub medie te cam face sa gandesti altceva.
Nu poate nimeni sa nege ca Frederic e o persoana foarte inteligenta din moment ce a spalat creierul la atatia oameni doar cu cuvintele...inclusiv o agenta FBI care pute a prostie, dar o intelegi si pe ea pana la urma pentru ca nu ai intelege de ce o familie ar primi in bratele ei un strain ca pe un fiu pierdut.
Povestea a fost tot felul de fucked up dar pana la urma o parte din mister s-a descoperit. De vazut.
9/10

Un comentariu: