Blue is the Warmest Color
Trei ore sa vad viata fiintei Adele indragostita de Emma. Ca practic asta a fost, nu despre toata viata ei, cum te-ar putea pacali titlul.
Dar hai sa vorbim putin despre un dublu standard. Sunt 99% sigur ca filmul nu ar fi fost la fel de apreciat daca vedeam viata a doi baieti. Nici pe departe. Stiu ca e un motiv superficial dar sunt sigur ca asa merg lucrurile pentru ca sexul frumos e apreciat de toata lumea, baieti (in mod special) si chiar fete. Si o fi lumea deschisa la minte, da, dar multi nu au vazut ce trebuie si cu siguranta scenele de dragoste grafice nu au ajutat sa iei in serios subiectul. Apreciez foarte mult realismul filmului dar erotismul nu a facut decat sa-mi dea o erectie, ce mai tura-vura...nu mi-a dat impresia ca asta inseamna dragoste adevarata sau pasiune. Nici nu pot spune ca au fost scene de dragoste, ci sex plin de dorinta, plin de parti feminine goale, pline de frumos fizic dar gol in substanta si scop. A fost gratuit.
Premiul ce l-a primit filmul asta la Cannes a fost pentru tot ce a insemnat filmul, mai putin scenele de dragoste. Si da, daca scoti gratuitatile ramai cu o poveste foarte buna despre tinerete si pasiune... despre dragoste si despre ceva trecator, ce poate insemna tot dragoste. Cam cu asta ramai dupa film. Partile erotice au fost filmate foarte bine, luminile au fost perfecte, nu iti dadeau impresia de ieftin sau de film porno, se simtea caldura, mai era putin si se simtea si mirosul de sex. Scenele de dragoste mi-au adus aminte putin de 37,2 le matin. Se arata la fel de mult si erau la fel de autentice si sincere. Cu toate astea, iluzia se spulbera putin cand citesti pe imdb sau prin alte surse ca fetele au purtat prostetice in timpul acelor scene. Si mai citesti faptul extraordinar de regizorul a filmat cam 800 de ore de unde a ales el astea 3. Filmul nu e teribil de prost dar daca a ales ce e mai bun in astea 3, celelalte 797 de ore sunt de tot rahatul inseamna.
Bine, probabil nici nu a fost vorba de dragoste in filmul asta. A fost vorba numai despre pasiune si sex. Numai despre nevoie animalica chiar daca ilogica din punct de vedere biologic. Biologic corpul uman iti spune ca trebuie sa simti placere in actul de a face copii. De asta suntem asa de multi pe planeta asta, pentru ca ne place sexul. Biologic nu are sens sa fii homosexual, dar deja calc pe camp minat ca nu se stie cine sare in capul meu. Dar sa nu se inteleaga ca nu mi-a placut ce am vazut in filmul asta...am si eu double-standardul meu. Si biologic nici nu trebuie sa aiba sens filmul asta pentru ca pana la urma Adele a revenit la viata ei si, din cate arata ultimele scene, poate pe calea cealalta. Deci iarasi ne arata filmul ca nu a fost decat despre placere si orgasm. Si se stie ca fetele stiu cel mai bine unde sa se joace ca sa le iasa reciproc.
In rest filmul nu are nimic profund prin el. E doar o serie de intamplari filmate cat mai natural, fara script in fata, improvizat la greu, cu doua actrite care timp de cinci luni jumate si-au lasat o particica din suflet in acest proiect...si intreg trupul.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu