Wings of Desire
Eu intotdeauna mi-am dorit sa traiesc o eternitate, inca imi doresc asta, filmul neputand sa-mi schimbe parerea. Stiu ca e un gand imposibil si in cele din urma, pus in balanta, pare neintelept, pentru ca asa ne-au invatat inteleptii...
Pare neintelept pentru ca i-ai vedea pe toti cei pe care ii iubesti murind si chiar suferind, pare neintelept pentru ca ai ajunge la un moment dat singur si trist, pare neintelept pentru ca ajunge sa fie plictisitor, sa te saturi...insa eu nu le vad asa. Da, ii vezi pe cei dragi murind...dar cred ca o data ajunge. Nu poti sa faci aceeasi greseala de doua ori decat daca vrei sa fii ars de doua ori. Plictisitor nu are cum sa fie si deci nu poti fi singur pentru ca intotdeauna te poate surprinde lumea asta...cu ce nebunii mai scoate sau cu ce nebuni. Oi fi un optimist naiv dar in cele din urma, din moment ce intreaga planeta nu se afla constant in razboi (nu vorbim aici de unele zone mai sensibile), inseamna ca ne indreptam spre directia in care trebuie si asa o sa ramana...
Filmul insa dezbate alta posibilitate interesanta si relativ noua. Ingerii ce ne urmaresc in viata de zi cu zi s-au saturat de viata eterna, gri si fara simturi pe care o au. Si-au dat seama ca doresc sa nu mai fie observatorii ci chiar furnicile efemere pe care le urmaresc pentru ca si-au dat seama ca aia e viata si singuratatea pe care o traiau pana atunci a pus o pata pe existenta lor goala din punct de vedere emotional. Ideea e foarte interesanta si unghiul din care e privita treaba e foarte genial...e un film despre viata, ca multe altele inainte ei, dar care e privit din punctul de vedere a divinitatii...punctul de vedere a omniscientului si a omniprezentului...ca pana la urma asta erau ingerii astia. Reprezentarea fantezista a lui dumnezeu pe pamant. Si este interesant de urmarit calatoria filosofica intrinseca a acest fiinte...si motivele pentru care ar dori sa fie umane.
Totul sta in detalii, nu in imaginea de ansamblu. Viata inseamna lucrurile mici...un concert, un zambet, un copil razand, un sarut, un foc de artificii, etc...asta indrageste omul de zi cu zi, daca stie sa traiasca, si de asta s-a indragostit si ingerul nostru. Imaginile de ansamblu sunt lucruri reci si repede devin lucruri distante. Daca un asemenea eveniment a depasit media duratei de viata a unui om, acel eveniment pierde din valoare si semnficatie pentru ca toti cei care intelegeau si au trait evenimentul au incetat sa-l tina in viata prin vorbe...iar cartile de istorie sunt lucruri reci si obiective, nu transmit emotii.
Si da, filmul este foarte bun. Este o lucrare interesanta de la un regizor bun, Wim Wenders dar caruia nu i-am indragit asa de tare una din operele pe care le-am vazut in trecut, "Paris, Texas". Poate varsta a fost de vina desi o a doua vizionare stiu sigur ca nu primeste prea curand pentru ca inca imi amintesc de plictiseala ce mi-a oferit-o. Dar cu filmul asta de acum e alta treaba. E o opera completa de la un capat la altul...o opera ce lasa loc de interpretari multiple si o opera care are ce sa arate.
10/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu