L'annee derniere a Marienbad {1961}

Last Year at Marienbad

Vad si inteleg complet cum poate sa nu fie pe placul cuiva un asemenea film...insa cand te gandesti pe cati a influentat filmul asta, te gandesti de doua ori cand il vizionezi. L-a influentat pe Kubrick cu al sau The Shining. Bine, l-a influentat vizual si poate putin la sentimentul de angoasa ce ti-l ofera filmul si sentiment ce il traiesc si personajele...dar cam atat am vazut.

L-a influentat chiar si pe Bunuel cu al sau El angel exterminador, film mai bun ce a aparut dupa un an. Se simte si din stilul lui Antionioni dar chiar si al lui Bergman...filmul asta, regizorul asta...Alain Resnais, a influentat pe foarte multi si e de inteles. E un film foarte puternic si foarte bun...spre deosebire de Hiroshima, mon amour, care e un film foarte prost...si pe care l-am vazut saptamana trecuta si despre care nu vreau sa vorbesc.

Secretul la filmul asta, ca sa iti placa, sa il intelegi...e sa te prinzi relativ repede despre ce e vorba. Bineinteles, ideea filmului poate fi interpretata in vreo 5 feluri insa ce am gasit eu e versiunea care pentru mine are cel mai mult sens si care raspunde aproape imediat la orice element ciudat al filmului. Toata acea repetitie, toata ciclicitatea, faptul ca personajele sunt imbracate elegant tot timpul (apropo, Coco Chanel a imbracat lumea in filmul asta), faptul ca nu pot parasi acest loc, faptul ca nu stim cand se petrece actiunea si ca in afara de ciclul zi-noapte (si acesta aratat de cateva ori ambiguu) nu vedem schimbari de anotimp sau de vreme, nu stim pe ce perioada se petrece actiunea...comportamentul general ciudat, relatiile neschimbatoare, care nu evolueaza de-a lungul filmului.

Pentru mine e cea mai buna si cea mai interesanta reprezentare a unui purgatoriu. Starea de limbo, nesiguranta asupra vietii, adica daca personajele sunt sau nu in viata, nu imi arata decat intr-o directie. Ma gandesc ca daca esti in iad sau in rai stii daca ai murit sau nu. Si treburile de acolo nu raman intr-o asemenea stare de ciclicitate si repetitie. Pe langa aceste elemente filmul e superb din punct de vedere vizual. Castelul ajuta. bineinteles, dar stilul fotograferistic al lui Resnais face din fiecare cadru miscator sau static un desfat vizual.

O alta interpretare valida, desi exagerata din punctul meu de vedere, e ca totul se intampla in capul personajului principal feminin si toate actiunile sunt o consecinta a unei traume traite in trecut sau cand era lucida...aceasta se presupune ca a fost violata de personajul care tot incearca sa o acosteze si sa ii aduca aminte de Marienbad, locul unde s-a intamplat violul. Acum nu stiu daca functioneaza dar cu ce am presupus eu, purgatoriul, toate actiunile se justifica rapid si nu e un film asa de ciudat pe cat pare.

Asa ca, luati si-l vizionati fara frica. Dar din nou, nu e un film pentru toata lumea iar ipoteza mea nu e singura (desi as vrea sa cred asta - intotdeauna am crezut ca un creator cand spune o poveste, nu doua sau trei, spune o singura ipoteza pentru orice se intampla). Un film capodopera.

9.8/10