Nu am mai avut senzatia asta uitandu-ma la un film de la Eternal Sunshine of the Spotless Mind, filmul meu favorit. Problema e ca nu a ajuns la nivelul lui. Insa e la fel de plin de suflet si romantism...foarte mult romantism, chiar daca vorbim de un sistem de operare.
Actiunea filmului se intampla intr-un viitor apropiat, unde aparent exista meseria de a scrie scrisori personalizate pentru alti oameni. Aceasta e treaba personajului lui Joaquin Phoenix. El scrie de ani intregi scrisori pentru altii, ca si cum expeditorul (cel care-l angajeaza pe Joaquin) ar scrie pentru destinatar. Si treaba merge foarte bine pentru ca Theo e foarte bun la treaba asta...inca de la inceput se vede ca e un romantic incurabil si ca stie de fiecare data ce sa spuna femeilor. Cu toate astea are o personalitate foarte linistita, foarte low-key, introvertit chiar, decat daca ii cer prietenii sa iasa...
Din foarte multe puncte de vedere m-am regasit in personajul lui...si daca m-am regasit eu, s-au regasit si altii. E un personaj intotdeauna schimbator si complex. Din aceasta cauza apeleaza la foarte multi spectatori. Samantha, jucata de Scarlett Johansson (doar cu vocea, dar chiar si asa, inflexiunile din vocea ei au fost veritabile si foarte convingatoare...a jucat si ea foarte bine - femeia asta are o voce perfecta) e un sistem de operare cu inteligenta artificiala. Asta inseamna ca e capabila sa se adapteze si sa invete de la noul ei proprietar. Te lamureste repede ca e ca un asistent personal caruia nu ii vezi fata...dispare aproape imediat perceptia ta ca ea e de fapt o serie de 1 si 0. Vedem ca mai mult de atat si incepem sa o comparam cu ceva real, cu o femeie schimbatoare ca vremea, insa deloc haotica pentru ca in fiecare clipa ea invata sa se maturizeze ca om, daca pot spune asta.
Evident, si fara ajutorul Globurilor de Aur, punctul forte al filmului este scenariul. Este plin de viata si fiecare replica e la locul ei insa imbogatita incat ai impresia ca fiecare scena a fost rescrisa de vreo 2-3 ori pentru a iesit ceva minunat de fiecare data. Bineinteles, ajuta si cum actorii au livrat aceste replici dar fara un scenariu atat de fluent si natural, nu cred ca iesea ce a iesit. Povestea de dragoste, chiar daca e intre un tip si sistemul lui de operare, e extrem de convingatoarea si am spus de ce...Samantha nu iti da impresia de ceva artificial, superficial. E profunda si intotdeauna in schimbare. Pare totul nenatural daca ne uitam acum la asta, chiar si catorva oameni de acolo relatia asta li se parea nefireasca dar s-au obisnuit cu gandul asta mult mai repede decat te astepti. Mi-a adus aminte toata treaba asta de un episod din The Big Bang Theory unde Raj porneste o relatie cu Siri, vocea sistemului de operare iOS. Aici nu se cheama iOS ci OS1.
Ma gandesc ca da, daca esti teribil de singur si parasit de mai toata lumea...cum e personajul lui Joaquin...si intalnesti un sistem de operare atat de inteligent si "real", te-ai gandi sa pornesti o prietenie cu el si mai apoi o relatie psihologica, mai putin fizica...desi Samantha gaseste o solutie si pentru asta. De asta si din cauza tuturor elementelor din acest film, il recomand cu caldura. Scena de dragoste dintre cei doi lasa atat de mult loc imaginatiei incat am apreciat si curajul lui Spike Jonze (regizorul si scenaristul) de a lasa ecranul negru vreun minut si ceva.
9.2/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu