marți, 5 noiembrie 2013

Suspicion {1941}

Suspicion a fost cum nici un alt film de-al lui Hitchcock n-a fost pana acum...plictisitor. Si acum nu trebuie sa ma intelegeti gresit dar finalul a fost extrem de palpitant, in toata exagerarea lui irationala.

Pacat, insa, ca restul filmului nu a vrut sa fie mai rasarit, mai in stilul lui Hitchcock, care atunci cand nu se intampla ceva palpitant creste tensiunea pana la urmatoarea scena. Aici a fost o crestere lenta, aproape plana, spre un final brusc si nu asa de deosebit...era sa adorm de vreo 5 ori in fiecare din cele 5 tentative de a vedea si a termina filmul asta...off.
Bataie de cap mai mult. Actrita principala, Joan Fontaine, a luat Oscarul pentru rolul ei...si din punctul de vedere al Academie inteleg de ce a fost aleasa, insa rolul ei a fost mai mult sa isi schimonoseasca fata si sa fie cu o mutra de constant speriata de moarte, suspicioasa...off.
Cary Grant a fost, ca intotdeauna, sarmantul care le da pe fete gata...insa aici el alege sa fie numai cu una si nici macar aia nu il crede. Am vrut sa vad filmul asta doar ca sa zic ca l-am vazut si ca nu are aproape nimic hitchcockian in el, aproape. Evident, se vad urmele lui, se vede si prezenta lui cand pune un plic intr-o cutie postala.
Pe de o parte nu vreau sa fiu misogin si sa zic ca fata era nebuna. Fata avea motive serioase si reale sa fie suspicioasa dar aproape intotdeauna aceastea erau intoarse impotriva ei...si pana la urma totul s-a terminat cu o mare fasaiala fericita, cand de fapt Hitch vroia sa fie exact opusul. Atunci mai avea sens totul dar in acelasi timp era previzibil. Oricum e previzibil...fie ca e el vinovat sau nu.
Asadar, o dezamagire...o plictiseala...o nulitate printre operele lui Hitchcock.
6/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu