De ce am revazut filmul asta dupa mai bine de 5 ani? Da, nu l-am vazut in anul in care a aparut pentru ca nu stiam de Zach Braff ori de Scrubs...Scrubs a ajuns sa fie, dupa ce l-am terminat, serialul meu preferat. Probabil, in mare parte, datorita lui Zach Braff si Donald Faison.
In 2004, insa, Zach s-a gandit sa faca un film independent, ieftin, dar care nu arata ieftin, unde isi prezinta oarecum viata si adolescenta lui si stilul regizoral. E un film personal si intim pentru Braff si din cauza asta ne regasim multi in povestea lui. Chiar si eu m-am regasit la un moment dat, prima data cand am vazut filmul asta...de atunci vad ca lucrurile s-au mai schimbat si nu mai sunt la fel de socialy-awkward si timid, totusi in trecut am fost intocmai cu personajul lui Braff.
L-am revazut pentru ca Braff este acum in productia unui alt film, pe care l-a facut cu ajutorul tuturor celor care au donat bani prin proiectul Kickstarter...a fost o mare valva la momentul finantarii - cum se poate ca un actor ce valoreaza 20 de milioane de dolari sa ceara bani de la public sa isi faca filmul; a ajuns sa stranga 3.ceva milioane de dolari. Acum s-au linistit apele si in doar o luna Braff a terminat de filmat si nu i-a ramas decat sa faca editare si toate necesare pentru a-l finaliza. Filmul e o continuare a acestui film, Garden State.
Revenind la G.S....filmul nu este umplut de simbolistica sau metafore. Este in schimb o poveste simpla, calda, despre viata si despre ce ne face sa mergem mai departe. Andrew asta cauta, cauta o directie, un scop...pana acum a fost orbit de realitate din cauza ca era tot timpul sub efectul medicamentelor, tratament pe care l-a primit de la tatal sau vreme de 17 ani (Andrew are 26) datorita mortii mamei lui Andy.
Aceasta componenta a filmului este, probabil, si cea mai intunecata pentru noi si personaj. Tatal sau a folosit acest tip de tratament pentru a razbuna moartea sotiei lui, de care Andrew e acuzat, a folosit metoda asta pentru a-l pedepsi pe propriul fiu iar timp de 17 ani, Largeman a fost intr-o inchisoare a mintii pentru asta.
Povestea de dragoste ramane insa partea memorabila a filmului, mai ales cand partea feminina e jucata de Natalie Portman. S-a vazut o naturalete deosebita in personaje, in actiunile lor si in dialog, un punct forte al filmului.
Garden State ramane pentru mine un film independent de referinta, o poveste frumoasa in care multi se regasesc si o sa se regaseasca...si un film pe care il revezi cu placere.
9.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu