Hai sa va zic cate ceva despre Marele Gatsby. E Speed Racer pentru adulti. Filmul asta e bun pentru adulti asa cum Speed Racer e bun pentru copii - si numai unii adulti care indragesc si inteleg genul.
Acum nu imi ramane decat sa citesc cartea pentru ca sunt sigur ca erau multe detalii esentiale care au fost expres lasate pe afara datorita limitarii timpului. De exemplu, personajul Jordan Baker mi s-a parut foarte "in plus" si cam fara relevanta pentru desfasurarea actiunii sau in special a intrigii. A fost un personaj "in deriva" de la inceput pana la sfarsit. Cel putin asa l-am privit eu.
Cat despre restul filmului...iti ia ochii, nu alta. Decat sa fii atent la poveste, esti atent la culori, la cadre, la detaliile din decor si la tot felul de alte chestii ce nu tin de poveste. Dar din cauza ca povestea nu e una dificila, nu e greu sa iti dai seama despre ce e vorba. E unu (Gatsby) indragostit de alta (Daisy) si vrea cu disperare si inflacarare sa o recucereasca...acum ca alt om, cu alt statut. Lumea asta noua, in schimb, nu l-a schimbat pe personajul nostru principal...in strafund voiai sa-l vezi la fel si sa stii ca a ramas tot acelasi taranus cu suflet bun si inima darnica. Insa eu cred ca degeaba incerc sa-l caracterizez pe Jay Gatsby folosind ca materie prima acest film...pentru ca tocmai din film mi-am dat seama ca e un om care ascunde mai multe decat pare si a trecut prin mai multe decat pare. In film nu-l vad decat ca un amorez care e invins de o lume mai rece, de oras. In carte e cu siguranta cateva leghe mai adanc in detalii si evenimente. Chiar si cu aceste lipsuri, pentru ca filmul pare cu siguranta grabit atat prin atmosfera cat si poveste, actorii isi joaca rolurile excelent, in special Leonardo DiCaprio si Carey Mulligan. Pana si Tobey Maguire, care nu m-a mai "delectat" cu grimasele lui din Spider-Man 3...a fost actorul potrivit pentru rolul potrivit. Distant, tacut, observator.
Filmul merita vazut daca il vizionati in HD (neaparat) sau daca mai aveti ocazia sa-l vedeti la cinema, dar in 3D. E un sepectacol vizual iar deceniul '20 prezentat e atat de viu in culoare si detalii, incat ce a facut Buz Luhrmann e aproape o calatorie in timp reusita. CGI-ul folosit in film nu e ca sa ofere grandoare imaginii ci sa ofere grandoarea necesara povestii si a personajelor...si le-a iesit perfect - partea asta. O scena m-a cam scos din ritm...chiar cea de sus, in hotelul Plaza...punctul de cotitura pentru poveste si pentru povestea de dragoste. O scena complet opusa intregii atmosfere a filmului, o scena care m-a scos din film si m-a adus la realitate...si nu trebuia sa faca asta.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu