Cat de psihopat inseamna psihopat? Exista o linie fina si destul de deranjanta intre tampit si diabolic. Tampitul e omul care nu are motive, face totul fara sens, fara o ordine, fara logica. De acum, daca avem un psihopat cu inteligenta peste medie avem de a face cu un om care poate aduna urmasi, fani...putem avea un Hitler. Capacitatea lor de a manipula oameni e notorie si in interes propriu.
John Doe e la fel. Meticulozitatea lui e ceea ce te sperie, perfectiunea lui e terifianta dar cand te gandesti ca omul asta are atata timp la dispozitie, si atatia bani facuti prin nu stiu ce metode, te gandesti ca oricine poate sa faca asta, cu o vointa bine directionata si un scop pe care nu il pierzi din vedere. Omul a vrut sa transmita un mesaj, un mesaj pe care detectivul Somerset l-a inteles de mult timp, mesaj care ii hraneste dorinta de a iesi cat mai repede la pensie...si de a se retrage la tara, la pamant. Toti suntem mizerabili si toleram mizeria. Si prin mizerie nu ma refer decat la neregulile morale si etice pe care le facem cu sau fara stiinta noastra. La capitolul "fara stiinta noastra" intre, bineinteles, lucrurile despre care vorbea John Doe...greselile, pacatele care s-au transformat in obisnuinta, in normal. Nereguli transformate in normal...de asta se duce civilizatia de rapa.
Cred ca am vazut filmul asta a cinci-a oara acum, la Clubul Cinefililor din Iasi...si as vrea sa pot sa sterg din memorie amintirea acestui film. As vrea sa ma ia prin surprindere de fiecare data, as vrea sa il revad in intunecimea lui...pentru ca da, mare parte din atmosfera e data de faptul ca fiecare scena, chiar si cele din soare, din desert, la final, e foarte intunecata...iar personajele sunt parca niste figurine negre, toate o apa si un pamant. As vrea sa pot sa-l sterg din minte dupa fiecare vizionare...dar nu pot.
Nu-mi ramane decat sa urmaresc celelalte aspecte alte filmului. Lui Brad Pitt i-a venit rolul ca o manusa, la fel si lui Morgan Freeman, desi am simtit din partea lui o raceala suplimentara si parca un personaj mai fad decat era nevoie...iar personajul lui Kevin Spacey are un impact deosebit in cele cateva minute in care il vedem.
Scenariul, insa, e cireasa care te face sa revii la acest film. Te inunda in detalii investigative, te inunda in referinte religioase care tin in mare parte de iad si dumnezeu, nu iad si rai. Un scenariu care e un bun obiect de studiat si de studiat ce studieaza si el...cele 7 pacate cardinale, cele 7 nivele ale Iadului, acest 7 chiar. Din pacate, pe cat de sensibil e subiectul, pe atat e usor de inteles de lume...adica subiectul e facut in asa fel incat sa apeleze maselor. De asta e asa iubit filmul asta...pe langa finalul neasteptat si povestea relativ buna. E un film la care nu iti storci capul si oricat ai incerca sa vezi in el mai mult decat iti arata, nu faci decat sa te invarti in jurul cozii. Astea fiind spuse, il consider totusi un film foarte reusit, facut foarte bine, surprinzator in cam orice aspect si un clasic al genului sau...thriller politist. Are deja aproape 20 de ani si e la fel de actual ca in prima zi, a trecut testul timpului cu brio.
10/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu