vineri, 10 mai 2013

Side Effects {2013}

Stau in fata monitorului cu o mare lipsa de cuvinte dedicate acestui film. Imi place regizorul, Steven Soderbergh...imi aduce aminte, cu filmul asta, de David Fincher si nu pentru ca joaca Rooney Mara, care apropo joaca foarte bine. Hell, toti joaca foarte bine: Jude Law, Catherin-Zeta Jones. Filmul se invarte, mai mult, in jurul a trei personaje...celelalte fiind secundare sau episodice desi sunt prezentate ca principale.

Schema a fost complexa si abundenta de detalii in twist si turn-urile ei astfel incat sa ramai la curent cu tot ce se intampla si astfel povestea nu te pierde. E interesanta, mai ales ca se stie ca populatia americana e o mare consumatoare de pastile de facut "bine". Chiar mi-a placut o replica din film, una spusa de personajul lui Jude Law: "In Europa (desi a spus Anglia) esti considerat bolnav daca te duci la psihiatru...in America se considera ca te faci bine daca te duci la psihiatru." Ei sunt foarte deschisi la capitolul asta si abuzeaza cu mersul la psihiatru. Problema lor e ca nu au prieteni, ori ca nu au ajuns sa se cunoasca indestul de mult pe ei insisi incat sa-si rezolve problemele interioare singuri, ori au prea multi bani si nu stiu ce sa faca cu ei.
As vrea sa cred ca terapia asta, cea care nu include pastile, poate sa functioneze...insa totul e ca la hipnotizat. Merge numai daca vrei sa mearga. Iar vointa asta daca o directionam/directioneaza direct spre rezolvarea problemei, fara mediul psihiatrului, ar fi mult mai multi astfel de doctori fara meserie...asa cum sunt in Europa. Nu avem timp sau bani de asa ceva, suntem prea saraci sa mergem la doctori si cu toate astea nu ne omoram la fel ca pe la ei.
Bineinteles, filmul nu vorbeste numai despre asta. In spate a avut o intreaga conspiratie, o mare schema care parea sa mearga perfect pana cand psihiatrul de serviciu, jucat de Jude Law, s-a apucat sa se joace de-a politistul si a investigat in profunzime problema. Mi-a placut totul cum s-a legat, totul cum s-a descoperit treptat, tot planul a rasarit si il stiam cu o fractiune de secunda inainte sa mi se spuna. A fost un film pe placul meu, cu replici pe placul meu, cu regie pe placul meu, cu imagine pe placul meu (rece si moderna). Nu pot insa sa ii dau o nota prea mare din cauza ca putea sa fie mai mult mister la mijloc, mai mult suspans si poate nu un final atat de previzibil.
Na ca pana la urma am gasit cuvintele.
8.4/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu