Sanshô dayû {1954}

Sansho the Bailiff

Nu pot sa spun ca mi-a placut si din cauza asta nu pot sa il judec obiectiv. Sa o luam cu inceputul. A fost greoi in ritm, a fost practic neinteresant inceputul, ce se intampla, cum se intampla. Tot ce stim e ca filmul ne povesteste despre o perioada cand omul se comporta primitiv, cu o gandire pe de-a-ndoaselea.

Tema filmului este sclavia - de unde si cuvintele de la inceputul filmului. Un fel de Lincoln si Django Unchained insa nici pe departe la fel de politic sau la fel de violent. E specific cinemaului japonez din anii '50...acting teatral, scenariu care bate spre o idee dar niciodata nu o formuleaza cum trebuie sau nici nu o doreste, ritm mult prea lent...si aici adaug, imi plac la nebunie filmele lente dar sa aiba un stil vizual captivant, detalii la tot pasul, replici geniale, nu cum e acesta. Noroc ca exista fast-forward. In loc de 2 ore l-am vazut intr-o ora si 20 de minute si nu am pierdut nimic si nu am simtit ca sunt privat de ceva...doar am castigat 40 de minute.

Dar ca fapt divers...poftim un subiect extrem de tabu si care nu prea s-a purtat prin cultura hollywoodiana datorita trecutului patat. Nici in alte culturi nu prea vezi filme de genul asta si in nici un caz nu auzi de ele. Daca exista sunt productii nereusite. Acest film, insa, a avut tupeul sa discute subiectul, sa il prezinte (foarte-foarte cuminte) si sa ne lase pe noi sa il dezbatem la final. Povestea e destul de simpla si draguta, relativ. O familie e despartita dupa ce capul familiei a fost trimis in exil...rand pe rand sunt despartiti pana cand urmarim povestea celor doi copii care au fost trimisi la Sansho...un fel de Calvin Candie mai batran. Nu am inteles de ce s-a numit filmul dupa el, dar ma rog...apare foarte putin prin film, comparativ cu cei doi copii.

Apoi il urmarim numai pe unul dintre ei care se gaseste intr-o postura de putere, dupa ce evadeaza si face ce era previzibil si normal...si dictat de filosofia de viata a tatalui sau. Nu a fost un film exceptional, este un film bun, dar nu e pe placul tuturor. Chiar nu stiu de ce e considerat un film clasic...stilul vizual e ok dar nimic iesit din comun, scenariul ce ar fi elementul puternic datorita subiectului dezbatut.

8/10