Te emotioneaza...nu in sensul ca plangi si nu stii de ce ci pentru ca te gandesti tot timpul ca asta s-a intamplat la un moment dat in istorie si e posibil sa se intample in alta parte in viitor...e trist pentru ca umanitatea alege prea des drumul asta intunecat si imbecil...e emotionant pentru ca vedem o relatie formandu-se in fata ochilor nostri, una de prietenie puternica.
Dar in legatura cu asta, actorul ce-l joaca pe jurnalistul Schanberg joaca extraordinar de prost. E rigid, exagerat si pur si simplu antipatic...nu e de mirare ca nu l-am mai vazut nicaieri in alta parte. El a fost unul din motivele pentru care prietenia dintre cei doi nu a fost si mai puternica, si mai veritabila. John Malkovich joaca in filmul asta...da, are putine scene si in acelea nu excela pentru ca personajul sau nu ii permite cine stie ce, un personaj episodic usor de uitat, but hey, avea par mult pe atunci. Povestea se invarte in jurul a vreo 5 ani, din 1975 pana in 1979 in Cambodgia unde s-a desfasurat o etalare de forte si o lovitura de stat pentru a face loc mai "frumoasei" dictaturi comuniste. Pe de alta parte am incercat sa fiu obiectiv si realizez ca imaginile cu comunistii au fost pictate in asa fel incat sa-i arate ca persoanele negative insa in mintea lor ingusta nu vroiau decat ca nimeni sa nu le stea in cale pentru a indeplini "glorioasa" viziune comunista...o viziune de cacat, fortat, dar una ideala pe hartie.
Bine, probabil este si propaganda americana dar s-au folosit de o poveste reala sa o faca. Personajele au existat in realitate deci ma gandesc ca actiunea e cat se poate de apropiata de adevar...cel putin asa vreau sa cred. Povestea e dureroasa si dura in acelasi timp, a fost ca un Full Metal Jacket dar din partea cealalta a baricadei, o viziune mai asiatica pentru ca e mai imersata in asiatic (ea e doar 100% americana)...si mi-a adus aminte si de Rescue Dawn la un moment dat, inevitabil...desi nu a fost intr-atat de salbatica. Actorul ce l-a interpretat pe Dith Pran a ajuns sa castige Oscarul pentru rolul sau secundar si il merita desi mai mult pentru portiunea de film unde nu vorbeste decat cea in care vorbeste...pe actor il cheama...si e de fapt un doctor: Dr. Haing S Ngor...in vedem in imagine, sta la pozat.
Mai apoi are momente care par prea lung sau inutile...cum sunt scenele cu jurnalistul american la festivitatea de premiere, inutila si enervanta. A fost un film bun care iti capteaza atentia cu imagini frumoase in general dar si brutale cateodata dar si cu povestea umana ce tipa tare "libertate". Nu mi-a placut ca au folosit melodia lui Lennon in final, Imagine. A sunat ca nuca'n perete.
8.1/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu