The Two of Us
Era bun filmul asta sa fi fost facut chiar in perioada razboiului...tare mult era nevoie de o piesa asa vesela ca asta. Un feel-good movie asa cum trebuie sa fie facuta...nici mai mult, nici mai putin.
Impactul unui asemenea film e cu atat mai semnificativ cu cat actiunea se petrece intr-o perioada intunecata a istoriei, al doilea razboi mondial. Un tanar pitic, pe nume Claude, nu mai poate locui cu parintii lui in marele oras, Paris, din cauza bombelor asa ca este trimis la tara la un batran extraordinar de prietenos si de placut. Bineinteles, acesta e plin de invataturi si de sfaturi specifice intelepciunii sale...dar in acelasi timp ii este pustiului un prieten adevar si un prieten in care se poate marturisi. Relatia dintre cei doi e excelent facuta, convingatoare, dar greu sa nu fie astfel cand mosul ala e asa de jovial si placut. As vrea sa spun ca seamana cu bunicii nostri dar nu cred ca e asa...
Pe langa ca e un film placut este si un film teribil de amuzant unde glumele reciclate functioneaza de fiecare data...cum ar fi faza cu pustiul si cu degetul in nas (nu pustiul principal), faza cu tatal sau oferindu-i degetul sau pentru a se scobi ca e mai mare, scenele cand ii este descris lui Claude un evreu (ceea ce e) si automat se sperie de descrierea facuta de batran...ca mai apoi sa o intoarca impotriva lui...si cate si mai cate, nu are rost sa le povestesc dar in fond asta e.
Ce diferenta in cei 40 de ani pentru Claude Berri...de la o porcarie usoara din 2007 pe care am vazut-o tot la club la filmul asta. Ca de la cer la pamant. Oricum, am vazut elemente comune cu duologia Jean si Manon, tema fermei, a pamantului de la tara, a iepurilor...explorata mult mai putin dar prezenta in stilul foarte umanist al lui Berri. Filmul a fost o placere si il recomand.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu