Nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult un film despre agricultura si despre iubirea fata de pamant, acest aur maro. Dar din nou nu ma asteptam sa invat despre un om care iubeste pamantul de sub picioarele lui si totusi am facut-o in liceu cu "Ion" de Liviu Rebreanu. Povestea se asemana numai la capitolul "glasul pamantului", chemarea lui...
Il avem pe Jean, jucat excelent de Gerard Depardieu, un cocosat ce vine de la oras pentru ca il cheama pamantul, il cheama natura si originea lui. La toti ni se intampla asta la un moment dat. Vine la aceasta ferma, lasata de un unchi de-al sau care a murit in circumstante "suspecte" care ni se prezinta clar in film, impreuna cu sotia si fetita lui. Venind de la oras il gasim a fi mai civilizat, mai citit si mai corect decat cei care il inconjoara, cei care poarta blana de oaie peste pielea de lup ce o detin constant. Chiar si asa nivelul de civilizatie si bun simt mi s-au parut ridicol de ridicate din partea antagonistilor, cei care au un plan strict si pe care il urmeaza cu dibacie pana la capat.
Deci desi e despre agricultura, despre un om care isi face un rost si un trai din cresterea legumelor, fructelor si a animalelor, filmul mi s-a parut interesant de la un capat la altul...asta pentru ca in orice moment fie astepti sa gaseasca izvorul, fie astepti sa loveasca intr-un fel sau altul cei care au vrut terenul in prima parte a filmului. Astepti si finalul e mai tragic decat te-ai fi asteptat. E tragic pentru ca e fix ce nu am vrut sa se intample, finalul pe care nu l-am asteptat si totusi s-a intamplat pentru ca asa e in viata, nu se termina ca in filmele din Hollywood. E mai bine asa, mai real.
Asadar il recomand cu caldura pentru ca e un film uman, frumos, cald (desi o sa vedeti ca e prea cald) si in acelasi timp trist si tragic.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu