Un film la fel de vid ca insasi religia despre care vorbeste. Acum da, daca incep prin a spune ca filmul e vid nu ii aduc prea multa lauda insa aici conteaza calitatea acestui vid. Vid e doar un cuvant, reprezinta lipsa unui lucru. Eu insa ma refer la faptul ca e vid de orice tine de spiritual, de credinta, de religie. Pentru ca daca e sa vorbim despre calitatea artistica si tehnica a filmului, atunci e alta treaba. Ambele sunt la calitatea la care te astepti sa fie...la calitatea la care au fost si filmele precedente ale regizorului Paul Thomas Anderson.
The Master vorbeste in primul rand despre radacinile scientologiei, cultul imbecil si inchipuit in care e intrat Tom Cruise si altii daca e cineva interesat. E o religie bazata pe nimic ci doar pe niste idei stupide cum ca omul nu este un animal si ca sufletul nostru tine date istorice despre toti stramosii nostrii. De unde si legatura lui Lancaster Dodd (care e inspirat din creatorul scientologiei L. Ron Hubbard) cu Freddie Quell, un om care nu face parte din secolul prezentat in film...mijlocul secolului XX...ci e mai degraba un neanderthal violent si alcoolic sau invers. Joaquin Pheonix joaca foarte bine rolul acestui inadaptat social, acestei gorile (cu siguranta pozitia corpului prezinta o asemanare cu una), acestui om pierdut in sine care nu stie sa iasa afara, sa fie normal. Genul ala de oameni mai gasim si in ziua de azi si nici o religie sau medicament nu ii poate aduce pe calea normala...sesiuni bune de psihanaliza si psihoterapie poate da, dar asta e deja stiinta, nu ce incearca Lancaster in zadar sa faca.
Va trebuie insa la filmul asta nervi rabdatori si cuminti. Filmul nu ofera prea multe ocazii sa te legi de ceva si acel ceva sa te poarte pe parcursul filmului. Jocul lui Joaquin ar putea sa fie un motiv dar personajul sau e atat de antipatic si de neinteles incat e destul de dificil. Personajul lui Philip Seymour Hoffman ar putea sa fie altul dar te pierzi in delirul si conceptiile sale imbecile. Acum nu stiu, dar am incercat sa am o minte deschisa in legatura cu asta, am incercat sa inteleg daca exista intr-adevar ceva inteligent in spatele cultului si din pacate (sau fericire) nu am gasit vreo urma de ratiune...doar niste idei haotice care se bat cap in cap si o disperare bolnava din partea creatorului.
Asadar, daca nu esti fan al regizorului sau daca nu vrei sa vezi cu ce rol se intoarce Pheonix dupa caderea lui nervoasa (care apropo a fost un faux) sau daca nu esti interesat de cultul scientologiei atunci nu prea vad motive sa vezi filmul asta. Pentru mine, pe langa cele de mai sus, adaug si numele lui Mihai Malaimare Jr., un roman de-al nostru care a fost D.P.-ul acestui film...adica omul care s-a ocupat de imaginea impecabila a filmului...si trebuie sa recunosc ca a fost impecabila.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu