The Words {2012}

Desi e ora 3:23 cand incep sa scriu postul asta si stiu ca eu de fapt trebuia sa dorm de vreo 2 ore (deci creierul meu de fapt acum in stadiul de somnolenta profunda) nu am putut sa inchid filmul asta dupa primele minute asa cum nu poti sa lasi o carte interesanta dupa primele 10-20 de pagini...si trebuie sa scriu asta acum, cat am cuvintele la mine.

Cam asta e si cu filmul asta surprinzator. Trebuie ca inspiratia sa vina si cand vine nu esti pregatit pentru ea...si vine extraordinar de rar. De asta si prin posturile mele vedem o sumedenie de repetitii, idei scoase dintr-un post si puse in altul. Legaturi care sunt ca deja-vu-uri pentru ca e imposibil sa fii original tot timpul. Sa spui ceva ce iese in evidenta. Cartof! Din cate am vazut filmul asta e incredibil de urât de catre critici, cel putin asa vad pe imdb din nota de langa cea data de public...37/100? Dumnezeule, pe de o parte eram curios sa vad ce i-a infuriat pe critici incat sa ofere o asemenea nota. Cand colo cred ca finalul i-a infuriat teribil.

Constructia filmului e interesanta si nu noua. Un fel de Inception insa cu o carte. Pe primul plan il avem pe Clay (autorul "real") care citeste cartea lui in fata unui public numeros. Pe planul doi avem un autor tanar (jucat de Bradley Cooper) si dornic sa se afirme prin operele lui insa realizeaza doar ca e mediocru si nu ajunge nicaieri cu romanul sau pana cand da peste un alt manuscris gasit intr-o geanta din Paris. Pe planul trei avem autorul batran (jucat foarte bine de Jeremey Irons - care mi-a adus aminte de personajul lui Daniel-Day Lewis din "There Will Be Blood", autorul acelui manuscris. Povestea e chiar simpla si frumoasa...iar moralul filmului, cum ne-a spus si acesta, este ca nu exista un moral. Cateodata, desi gresim in viata, viata ne ofera o a doua sansa...sau cel putin asa credem...sau asa incercam sa ne pacalim pe noi insine. Cam asta e treaba cu finalul. Nu pot sa-l dau in vileag ca e un film cam nou dar lucrul din final era evident daca ne gandeam la ceva total neobisnuit.

De ce? Pai autorul cartii "The Words" povesteste in cartea lui cum un tanar a furat o carte si a publicat-o sub numele sau si a castigat premii si a primit multi bani pentru asta. Autorul povesteste in aceasta carte, sau asa vedem noi, cartea furata. Publicul nu si-ar fi dat seama astfel ca e vorba despre el? El fiind cel care a furat cartea acum multi ani si acum scrie o carte in care marturiseste tot? E posibil ca acest tip de explicatie sa ii faca pe critici sa-si incleste dintii pana la durere. E o gaura destul de mare in povestire, una care nu poate fi trecuta cu vederea.

Cu toate asta trebuie sa marturisesc...asa cum am facut-o mai sus, e un film foarte placut. L-am savurat ca pe o carte usoara, plina de replici decente, personaje pline, si un moral ascuns bine, lasat pentru ultima secunda din film. A fost un film bun.

8/10