Numai cu astfel de comedii realizez cat de usor erau S.U.A. amuzate...comedie ridicola, dusa la extremul fizic al actorului, dusa la extrema logicii si a bunului simt...comedie care daca se facea acum era privita ca o comedie proasta, ridicola si dusa la extrem
...case in point "The Three Stooges".
Acesta este dublul standard al spectatorului de filme clasice...iubeste comedie din filmele vechi, dar o uraste in cele noi pentru ca desi sunt aceleasi...sunt noi, deci le uraste. Ma rog. E altceva ce trebuie sa placa la filmele vechi...nu neaparat slapstick-comedy-ul ci actorii insisi. Sa o vezi pe Katharine Hepburn facand tumbe si cazand de parca ar avea 10 ani nu e ceva comun in filmele ei. Rareori imi dau seama ca au fost actori foarte fizici pentru ca astea erau vremurile...acum multi (nu toti) prefera sa puna cascadorii sa le faca treaba, ei stand frumos in rulotele lor fumand tigari sau cine stie ce...
Comedia de acum e una memorabila dar m-a pierdut pe la final...m-a readus la timp cat sa inteleg ce se intampla, de parca nu era clar de pe la inceput cum o sa se termine, si m-a facut sa-mi dau seama ca perechea Katherine Hepburn si Cary Grant nu prea se potriveste. Nu stiu, ei singuri sunt geniali, sunt actori de aur dar impreuna mi s-a parut o pereche fortata, fara carisma.
Bineinteles, m-au uimit scenele cu leopardul...vazandu-i pe marii actori atat de aproape de animalul salbatic...cica imblanzit. Filmul mi-a adus aminte de His Girl Friday, o alta productie Howard Hawks (regizorul) si de Arsenic and Old Lace...culmea, ambele cu Cary Grant, wink, wink. In mod sigur s-a vazut stilul lui Grant in fiecare scena in care se afla insa s-a rupt filmul cand venea Hepburn...nu stiu, eu o vad ca o actrita serioasa iar rolurile de comedie nu o prind grozav.
E insa un film ce merita vazut...un clasic ce a supravietuit testul timpului din cauza regizorului...nu din cauza productiei in sine.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu