joi, 7 iunie 2012

Die Büchse der Pandora {1929}

Pandora's Box
Stiti cu totii legenda Pandorei, nu? Daca nu in detaliu, macar in linii mari tot stiti ceva despre el...

E vorba despre o prea frumoasa zeita, cu numele Pandora, care are o cutie ce contine tot raul de pe lume. Bineinteles, il deschide la un moment dat si tot raul acela cade pe pamant, aducand haos si moarte. Aceasta ecranizare moderna care se petrece in anii '90 ai secolului XIX dar care s-au filmat in anii '20 ai secolului XX o are in prim plan pe Lulu, o fata frumoasa si naiva, cea din urma caracteristica varstei, care este portretizarea Pandorei insa fara cutie...cutia este caracterul si felul ei de a fi.
Aceasta il are in spate pe patronul ei, un nume mai vechi pentru peste, pentru ca ea asta e pana la urma...o domnisoara de companie, una mai de lux. Ea crede ca are lumea la picioare pentru ca acest doctor renumit, pe nume Schon, o frecventeaza des si ea il are la picioarele ei pentru ca sunt multi care ar dori sa afle ceva compromitator despre doctor...el considerand ca o astfel de veste raspandita ar fi pura sinucidere. Ea il are in vizor si ca pe un potential sot cand afla ca acesta se casatoreste. De ce sa nu fie aleasa ea?
E un film foarte lung pentru 1929...e un film lung si pentru ziua de azi, mai ales avand in vedere ca e mut (in timpul filmului au plecat 6 spectatori din cei deja putini). Singurele cuvinte sunt schimbate prin intertitluri, cele care spun succint ce se petrece si in ce directie merge discutia, ramanand la latitudinea noastra, a spectatorului, sa umplem restul povestii. Cum am zis, e lung filmul si da impresia asta desi cele 8 acte sunt ca niste episoade ce fac vizionare parca mai interesanta si nu letargica...m-am inselat. Desi e construit in felul asta, pentru a fi suportabila vizionarea lui in 1929 cand lumea nu era obisnuita sa stea 2 ore si 15 pe un scaun, si desi coloana sonora a fost antrenanta si bine facuta, actiunea si in general povestea sunt elementele ce ne induc starea de somnolenta...la unii dintre noi.
Revenind la poveste...vedem in Lulu o femeie care stie sa-si foloseasca atuurile in avantajul ei. Zambetul ei, dar mai pe la inceput plansetul ei sunt arme foarte eficiente pentru a ademeni orice barbat in vraja ei si sa-l faca sa danseze cum vrea ea. Ii reuseste dar tocmai faptele ca e lacoma, nechibzuita si nu foarte inteligenta o duc spre saracia ce o asteapta unde practica in continuare meseria pentru care s-a nascut dar si spre mai rau...in schimb ea a fost jucata intr-un mare fel de Louise Brooks, o aparitie incantatoare pe marele ecran cu o naturalete deosebita pentru treaba asta. Pacat ca nu a fost mai prezenta in filme...
Regia a fost ceva de referinta...alegerea cadrelor dar in mod special actingul deloc flamboiant, deloc teatral, chiar si mut (cum am mai zis) arata ce treaba buna a facut Georg Wilhelm Pabst. Este un film de referinta intr-un final...dar unul care nu m-a facut sa-l indragesc prea mult.
8.3/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu