sâmbătă, 30 iunie 2012

Bande a part {1964}

Pur stilul lui Godard, pur stilul "noul val francez".
Ceva ce in fond spune "ma pis pe traditionalele metode de a spune o poveste intr-un film si ma pis pe traditionalism care cica e acelasi lucru cu modernismul. Si eu care ma gandeam ca traditionalismul e modernism doar pentru a trecut testul timpului...
Povestea e putin mai clara decat in celelalte filme de gen. E vorba despre acest grup mic care se formeaza cu un scop...un jaf. Cei doi tipi se fac prieteni cu tipa naiva din imagine pentru ca unde locuieste ea exista un tip care are multi bani. Intelegeti directia filmului...in schimb asezonarea conteaza. Conteaza ca sunt multe scene de un realism autentic pentru ca Godard a decis sa ii lase pe actori sa se desfasoare cum au vrut, dansand, jucandu-se cu cuvintele si asa mai departe. Triunghiul amoros este prezent si el, asa cum trebuie sa fie intr-un film frantuzesc...studenta fiind sedusa cand de unul, cand de altul. In final ramane cu cine crede publicul ca e mai potrivit pentru ea.
A avut o atmosfera placuta, tensionanta din cand in cand. Finalul a fost cu cateva surprize insa aduse incet, fara socuri. Pana la urma a aratat ca un jaf facut de doi tipi care nu au nicio treaba cu hotia dar au zis sa profite de naivitatea unei tipe si de ocazie. Le-a iesit pe jumatate. Toate intr-un film din "noul val francez" semnat de Jean-Luc Godard. As fi vrut sa am mai multe de spus dar e mai placut de vizionat si de "analizat" mental...complicat nu e, plin de simbolism nu e, dar este interesant, chiar si cu povestea simpla.
8.7/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu