The Forty-first
Am inteles de la cineva, inainte de a incepe filmul, ca Chukray, regizorul acestui film frumos si
dulce in mare parte, e un regizor foarte propagandist, probabil unul din cei mai mare pe care l-a avut Rusia...Am zis ok, si am zis ca poate nu e totusi prea evident asa ca am dat drumul la film. Aa, astea se intamplau la Clubul Cinefililor din Iasi...si de asta s-a intamplat discutia si de asta am dat drumul la film...
M-a asteptat insa o surpriza...a fost ridicol de propagandist. Atat de incat unii ocupanti ai salii au inceput sa rada la replicile parca scoase din cantecele inspirationale ale comunismului...bineinteles vorbe scoase de un revolutionar bolsevic in fata unui contra-revolutionar. Toate bune si frumoase. Dar de ce se cheama al 41-lea? Vedem la inceputul filmului ca exista o fatuca sniperist si ii cam place ei sa numere victimele ei. Ne oprim la al 40-lea pentru ca al 41-lea se preda si porneste intr-o calatorie torida prin desertul al carui nume e caraghios dar l-am uitat. Acest prizonier e sarmant si tocmai sniperista focoasa si rusioaca pana in maduva oaselor ajunge sa aiba grija de el sa nu scape.
Nu e un film ce trebuie analizat dar simbolul comunismului este insasi femeia asta iar cel ce e legat de ea e regimul ce se lupta cu ea. Intelegeti metafora, nu? Aceasta metafora este evidentiata si mai puternic cand cei doi esueaza pe o insula pustie. Cam ciudat de la desert la insula pustie, nu? Ei bine, se poate. Aici cei doi se indragostesc si fiindca regizorul considera comunismul atat de apetisant ca o femeie, barbatul este invins in sfarsit de frumusetea ei si istetimea ei ca apoi sa fie "injunghit" pe la spate. Ce final...wow. Oarecum previzibil din prima clipa, de cand aflam rolul acelui numar din titlu dar evident numai la final...A fost frumos.
8.3/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu