duminică, 29 ianuarie 2012

A Dangerous Method {2011}

Cronenberg a fost si este unul din regizorii care imi plac din ce in ce mai mult...dar parca in secret.

De la eXistenz la Videodrome (care nu m-a dat pe spate in mod special)...de la A History of Violence la Eastern Promises. Filme care au o anume violenta care poate fi simtita pe limba de la sangele improscat in aer. De la brutalitatea cadrelor, la close-up-urile claustrofobe. Filmele lui David Cronenberg sunt, parca, repere pentru cariera lui Tarantino, insa acesta din urma a zorzonat-o ca pentru Hollywood.
Am fost de prin liceu un fan al psihologiei. Mi s-a parut infinit interesant sportul acesta cu mintea cand incerci sa il descoperi sau redescoperi pe cel din fata ta. E un lucru pe care il face toata lumea involuntar cand vrea sa cunoasca pe cineva. Bineinteles, psihologia e mult mai mult decat atat...e cautarea drumului catre celula sau grupul de celule gri ce au determinat crearea acelui individ in caracterul ce functioneaza in societate la momentul acela. Freud si Jung au facut asta acum 100-si de ani...purtau conversatii interminabile de cate ori se vedeau si subiectele lor pareau sa nu se termine niciodata. Sincer, i-am citit in trecut dar de abia acum am avut impresia ca ii cunosc pe oameni. Caracterizarea lor a fost una umana dar la un nivel intelectual destul de rar, va imaginati. Din pacate a avut momente in care m-a pierdut sau sirul s-a rupt fara explicatie. A fost, cred, intentionat plin de scurtaturi pentru a nu prezenta intreg procesul de vindecare a pacientei rusesti a lui Jung sau rivalitatea dintre Jung si Freud.
Amandoi au ramas in istorie ca psihoanalisti desavarsiti ce au adus avansuri deosebite in campul lor. Sunt cunoscuti irefutabil nu numai de fanii psihologiei. Asadar recomand filmul asta tuturor pentru a cunoaste oamenii din spatele stiintei mintii si pentru discutiile lor extrem de interesante (din punctul meu de vedere) in legatura cu sexul, monogamia, teologia si altele.
Aa, trebuie sa spun cate ceva si despre acting. Mi s-a parut ca Knightly a jucat foarte frumos desi usor exagerat pe alocuri. Probabil asta ii cerea rolul si s-a vazut ca a pus suflet dar nu a fost suficient de convingatoare...de vina e scriptul. Mortensen a fost un Freud rece si destul de plat iar Jung a fost umanul dintre toti, el osciland in emotii si gandire.
8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu