miercuri, 25 ianuarie 2012

The Artist {2011}

Cu adevarat, acesta e filmul ce are cel mai mare potential sa devina filmul anului...
Adica stim ca e laudat peste tot in presa de specialitate, laudat si cu premii, Globul de Aur a plouat peste filmul asta...si eu zic ca pe merit. Sa ne uitam la formula...un film curajos pentru ca e in totalitate mut, un film care vorbeste despre epoca muta a cinemaului hollywoodian...deci din start un film care atrage atentia criticilor de film din zona respectiva. Dar chiar si obiectiv, nu exista motiv pentru care nu poate sa-ti placa filmul asta. E un film care are de toate si intr-adevar iti da senzatia ca vezi o bucata de cinema care profita de senzatia coplesitoare a nostalgiei pentru a trezi sentimente fata de filmele mai simple de acum 80-90 de ani unde nu erau folosite numai efecte speciale ci doar mimica unor oameni talent...artisti.
Un alt element infailibil al acestei formule este bineinteles paralela dintre vechi si nou. Vechiul cu experienta, sarm si talent buluc iar noul cu frumusete, inocenta si talent buluc. Din cauza ca filmul exploreaza cele doua perioade este astfel un film mai complet decat daca vizionam o singura latura. Latura lui George Valentin (jucat extraordinar de Jean Deujardin) e aceea a omului care, indragostit de ceea ce face, refuza noul pentru ca pe de o parte ii este frica sau nu crede ca poate face fata acestei noi tehnlogiii. Se afunda astfel intr-o depresie pentru ca studioul sau l-a parasit si criza mondiala - un alt element ce face apel la ziua de azi - l-a pus pe drumuri, nefiind capabil sa mai faca parte din filme. Drama sa e cea a artistului...omul care creaza totul din nimic si face lumea sa se minuneze si sa rada impreuna cu el, sa planga impreuna cu el si sa traiasca impreuna cu el pentru o ora si ceva...cat tinea un film pe vremea aia.
Noul este reprezentat de frumoasa Peppy Miller, o actrita ce ajunge sus destul de repede datorita frumusetei si poate chiar a talentului. Prea mult nu se pune accent pe povestea ea insa pararelela dintre cei doi este vizibila. Coloana sonora face 40% din film...ceea ce e mai mult decat la altele pentru ca aici a trebuit sa compenseze pentru lipsa dialogului care bineinteles a fost inlocuit cu intertitluri...muzica ce te unge pe suflet compusa la mare arta de Ludovic Bource...nominalizat si el la Oscar. Filmul asta are 10 nominalizari la Oscar anul acesta. Numai Hugo il depaseste.
Asta e un film produs dupa o reteta ce nu are voie sa dea gres. E o idee noua dupa una veche, o poveste extraordinar de frumoasa povestita frumos, un actor nou, o fata noua, care joaca perfect, un regizor despre care nu am mai auzit pana acum decat daca este cineva fan OSS 117 (serie despre care nici eu nu am auzit). E un film mic dar care e mai mare decat majoritatea de anul asta.
P.S. Mi se pare o tampenie sa ceri banii inapoi de la un film (asta) cand aflii dupa ce incepi deja sa-l vezi ca e mut...esti un idiot.
9.5/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu