Singurul lucru care iese in evidenta in acest film este stilul vizual ales de regizor, un polonez pe nume Lech Majewski. A fost inspirat nu de o carte, nu de un alt film ci de o pictura. Din aceasta cauza povestea lui se aseamana cu pictura...bidimensionala si liniara. Dar se aseamana cu pictura in mod special datorita imaginii...fiecare cadru are acel aer de pictura din evul mediu...toate subiectele sunt o pata de culoare, de parca fiecare a fost luminat individual pentru a iesi in evidenta. De asemenea se foloseste foarte mult lumina venita din lateral / profil pentru a reliefa ridurile de pe fata omului si astfel cicatricile timpului insasi.
Povestea reprezentata in aceste tablouri miscatoare este una pe care o stim, dar nu tocmai in aceasta forma. Rastignirea lui Iisus nu stiam ca s-a petrecut in Spania anului 1500 dar s-a folosit ca o metafora pentru importanta evenimentului (impactul acesteia asupra intregii lumi) si pentru o analiza aprofundata asupra picturii. Regizorul tocmai asta face, folosindu-l pe Rutger Hauer ca pictorul Pieter Bruegel, analizeaza pas cu pas pictura si ne face sa intelegem elementii folositit si de ce sunt pozitionati asa cum sunt. E un film facut meticulos, cu pas lent, dar care in cele din urma satisface cinefilul, nu si publicul larg. Chiar si cinefilul poate sa gaseasca hibe in subiect si dialoguri...de exemplu chiar acea analiza e putin superfluu din moment ce o putea desena fara sa spuna mura-n gura ce inseamna fiecare chestie...lasa publicul sa isi dea seama singur.
Din aceasta cauza filmul e misto vizual dar cu lipsuri la celelalte capitole. Film facut cam degeaba...
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu