De ce se povesteste asta abia dupa 24 de ani dupa ce Margaret a indreptat oarecum lucrurile si multi oameni si-au gasit parintii de mult pierduti? La final primesc raspunsul. Dupa 23 de ani de cand si-a inceput Margaret misiunea, Marea Britanie si Australia isi recunosc vina in marea migrare a copiilor din anii '50-'60 si astfel de abia atunci a pornit procesul de crearea al acestui film cu aer documentar pentru ca e mai putin dramatic si revelator decat as fi vrut sa fie. E cuminte si chiar obiectiv...desi vina cade evident pe guvern dar apoi pe preoti, oamenii bisericii lor, care au primit in "grija" acesti copii adusi de peste mari si oceane.
Au fost folositi pentru munca fizica ridicola si abuzuri...de care fel stiti deja. Toti o spuneau cu jumatate de gura, chiar daca nimeni direct. Au fost copii umiliti si batjocoriti in cel mai crunt mod posibil. Au fost luati cu forta in unele cazuri de la casa lor pentru a popula Australia, o tara relativ noua la vremea aia...s-a dorit albirea ei. Pe cat de socant suna, pe atat de plat e prezentat aici in film, care nu reuseste sa ridice pulsul sau macar empatie pentru personajul principal, ca sa nu mai zic de restu.
Din punct de vedere dramatic e subtire si nu reuseste sa compenseze nici cu actingul destul de puternic si nici cu imaginile cateodata superbe. E un film ok de vazut o data dar iti tine interesul ridicat cu greu desi nu e un film greu de vizionat. Spune o poveste, o poveste care o sa te atinga sau nu...depinde de tine.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu