miercuri, 12 octombrie 2011

Midnight in Paris {2011}

Eh...ce vremuri au fost...E ceea ce aud de multe ori. Si e ceea ce o sa aud si eu in viitor si generatiile viitoare. Ca raspuns pentru asta le zic ca ar fi preferat sa se nasca atunci/ traiesc in trecut, ca atunci sa realizeze ca alta epoca a fost mai buna. Intotdeauna o sa zicem asta...intotdeauna o sa credem ca o anumita era din trecut a avut o magie aparte...asa cum Woody Allen reuseste sa portretizeze excelent in acest film.
Ce vreau sa zic e ca aceasta generatie este a noastra. Noi o facem cum vrem noi mai buna ca peste ani sa planga altii dupa timpurile de acum. Dar cand ai de a face cu Bieberi si aia cu "Friday" sau cu tot felul de fenomene (trecatoare, ce-i drept) de pe internet, te gandesti ca nu faci parte din acele generatii magice. E bine in schimb ca obiceiurile proaste trec repede si ramane la suprafata numai ce e bun. Personajul din acest film a ales sa mearga in anii '20, epoca de aur a Parisului. Suprinzator pentru mine e ca Owen Wilson a dus la bun final jocul sau aducandu-si notele personale cat si momente ce ne fac sa ne amintim de Woody Allen si felul cum juca el...usor grabit in vorbe, intelectual, o ţâră naiv. Ce mi-a aratat filmul asta e ceva ce stiam de la 17-18 ani...nu are sens sa traiesc in trecut, traind ca idolii preferati ci pot doar sa aduc ce e bun de la ei in prezent si sa-l fac mai bun, asa cum cred.
Ne lasam influentati de trecut sa facem un viitor mai bun. Trebuie doar sa stim ce sa luam si ce sa uitam. Asa cum ne-au aratat si personajele istorice din acest film. Si eu s-au lasat influentati de cineva din trecut, inevitabil au fost atinsi de arta altcuiva inainte sa se apuce de a lor dar au adus ceva radical, ceva nou, imbunatatit.
E un film placut, in adevaratul stil Woody Allen, acum mai fantezist ca niciodata. It's a keeper.
8.5/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu