sâmbătă, 15 octombrie 2011

El ángel exterminador {1962}

Nu poti sa pretinzi, dupa ce vezi un asemenea film, ca intelegi imediat ce a vrut sa transmita regizorul...in acest caz e vorba de Luis Bunuel. Filmul era pe lista mea de vizionat de foarte mult timp dar din cauza filmului "Midnight in Paris" mi s-a trezit deodata apetitul de a-l vedea.
Da, nu pot sa zic ca nu m-am lasat influentat de sinopsisul din film sa-mi formez o idee pe parcurs dar raspunsurile la intrebarile pe care le-am avut tot eu a trebuit sa mi le raspund. In fond nu e vorba decat despre om si aceeasi conditie umana care e dezbatuta in atatea si atatea filme. Fiecare regizor cu o alta opinie pentru o alta problema. Premisa e pe atat de simpla, pe atat de bizara. Un grup de oameni bogati, de clasa inalta, sunt invitati la o cina festiva. Dupa ce se termina cina nimeni nu da semne ca doreste sa plece, fiind retinuti parca de ceva si niciodata nu stim ce. Dupa o noapte de somn, care sa zicem ca vine dupa o petrecere copioasa, se intampla acelasi lucru...fizic, nimeni nu poate sa paraseasca camera in care se afla toate personajele...si mai ciudat, majordomul care este trimis din camera sa aduca ceva este incapabil sa infaptuiasca aceasta actiune simpla.
Este o satira la adresa bogatilor, posibil...Bunuel cu siguranta nu ii are la inima daca din oameni civilizati, cizelati, curati, ajung niste creaturi animalice fiind fortati sa apeleze la masuri drastice...cum ar fi spartul zidului pentru a da de o teava cu apa (analogie cu spartul in piatra pentru a da de apa) sau macelarirea animalelor pentru hrana. Nevoile se executau intr-o camaruta mica plina cu vase ceramice inalte...si probabil foarte scumpe. Bunuel ii arata deci pe acesti oameni din inalta societate cum se auto-distrug in doar doua-trei zile. Ne arata si natura noastra adevarata, bineinteles comprimata si exagerata pentru a o scoate in evidenta. Suntem, fara ratiune si inteligenta, simple animale ale lumii.
Intrepretari la filmul asta se fac, probabil, de 49 de ani...si o sa se mai faca. E o poveste cel putin ciudata, care ofera o stare ciudata spectatorului, mie cel putin asta mi-a oferit, cu regie fara cusur, acting natural si replici care tin tonul ciudatului. O fi si comedie dar nu am ras nicio secunda...mai degraba m-a speriat comportamentul irational. Supra-realism la el acasa.
10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu