luni, 25 aprilie 2011

Zerkalo {1975}

Mirror
Ce am prins eu din filmul asta. Pentru ca totul se rezuma la ce prinde fiecare, nu o chestie comuna la toata lumea, nu e ceva evidenta cand totul e atat de abstract si artistic (in adevaratul sens al cuvantului) chiar si la nivel de naratiune, nu numai imagine.
"Oglinzi" e capodopera lui Tarkovsky care ne ajuta sa reflectam asupra vietii noastre. Atat de evident pe cat pare acest aspect, atat de complex este rezultatul acestui film si efectul sau asupra spectatorului. Andrei ne-a ajutat, prin aceasta calatorie "down memory lane" a unui muribund sa reflectam si asupra celor mai importante alegeri din viata noastra, cele mai frumoase momente dar si acelea care ne-au definit ca oameni. Vedem aici imagini din copilaria lui, reflexii ale propriei persoane in alte persoane, mama lui sau chiar marea lui iubire pentru ca ne definim prin persoanele pe care le cunoastem in timpul vietii, acelea importante. Bineinteles, oglinda este aproape omni-prezenta in cadre desi nu se exagereaza.
Se folosesc imaginile ca strofe dintr-o poezie. Poate nu intotdeauna cu o legatura logica intre ele dar in final formeaza un tablou ce este descris cu greu prin cuvintele proprii, insa atat de evident cand citesti poezia. Asta e una din poeziile pe care trebuie sa le recitesti. Zerkalo nu e un film usor de inteles iar aici mi-am zis numai prima parere despre el. Probabil, la vizionari multiple se destrama alte straturi si alte intelesuri, asa cum mi se pare normal. Una din exemplele evidente prin care se arata maestria lui Tarkovsky a fost folosirea aceleasi actrite atat in rolul mamei murbundului, cat si a sotiei lui...astfel reflectandu-se alegerile din viata noastra. Si asa mai departe...nu are sens sa intru in detalii pentru ca nu sunt importante. Importanta e impresia ce o are fiecare dupa vizionarea lui.
E cu siguranta un film greu dar atat de recompensator in final. Un adevarat deliciu cinematografic si un film de pus la naftalina.
9.3/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu