Intr-o lume in care totul se destrama, umanul se uita, auto-distrugerea e peste tot in oameni, acest om, un evreu stereotipic care isi sparge tiparul, un batran morocanos pentru ca isi pierde credinta in om sau poate de abia acum realizeaza acest lucru...acest important om din comunitatea lui isi doreste sfarsitul mai mult decat orice.
Filmul e deprimant pentru ca e o viziune reala asupra unor tipuri de oameni. Oameni care traiesc de pe o zi pe alta, dar nu sa-si cumpere mancare, nuu...sa-si mai cumpere un gram, sa mai fumeze o tigara, sa se mai afunde in alcool...vindeau lucruri personale, pretioase pentru ei, pentru nimic. Sol, proprietarul amanetului, the pawnbroker, observa asta in fiecare zi...si daca ai mai trecut si printr-un razboi, cum a trecut el, prin lagarele de concentrare si a vazut inumanitatea aia...iar apoi ii vede pe acestia care nu apreciaza ce au, nu apreciaza libertatea, devine un personaj nihilistic total.
Vrea sa se distruga si el...dar nu singur. Vrea ca soarta sa-i ofere sansa asta pentru ca in dumnezeu nu mai crede, l-a parasit pe acesta de mult timp. Viziunea lui asupra lumii e mai gri decat filmul asta...e mai deprimanta decat starea care ti-o da. E un film dureros si Lumet, desi a murit recent, m-a facut sa-mi fac o parere si mai buna despre el datorita acestui film. Da...ultimele 3 filme ii apartin si sunt cele care nu le-am vazut de la el. Am zis ca e o ocazie la fel de buna ca oricare alta. Omul e mort, dar nu chiar. Poate nu o sa mai faca alte filme dar atata timp cat unii regizori de acum sunt influentati de el, e de ajuns.
Il recomand, desi e deprimant si tensionant...e un film de calitate, cu un actor in rolul principal cum rar se intalnesc pe ecran, orice marime ar avea.
8.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu