Probabil ce e enervant la majoritatea filmelor cu James Bond e ca sunt facute dupa o formula. Filmele lui se deschid de obicei cu el indeplinind o misiune cu succes, fara generic sau ceva, genericul vine abia dupa ce ultimul tip moare impuscat de maretia sa dublu zero septe. Apoi la generic vine melodia aleasa pentru filmul respectiv...aici a cantat Tina Turner cu deja clasicul slagar, Golden Eye.
Asa, apoi se intampla ceva teribil cu noul villain, Bond primeste misiunea sa-i impiedice...sa-l omoare...sa-l mutileze...pe el si pe toti acolitii lui. Pe "drum" intalneste fata "Bond" care intotdeauna arata superb si e un exemplu feminin de inalta calitate. Aceasta se afla in anti-teza cu fata anti-Bond din tabara adversa. Bine, aici ba a fost o fata, ba cateodata e un asiatic gras cu palarie periculoasa. Ideea e ca filmele cu Bond sunt repetitive si singurele chestii care se schimba sunt masinile, decorurile si fetele Bond...si din generatie in generatie actorul ce il joaca pe Bond. Efectele avanseaza cu timpul, la fel si tehnologiile futuristice. In schimb raman la parerea ca ultimele 2 007 sunt cele mai bune facute pana acum pentru ca nu se afunda atat de mult in clisee ci chiar incearca sa aduca ceva nou francizei. De altfel, astea meritau vazute la vremea lor...acum nu mai au farmec decat prin fazele care au fermecat atunci...plimbarea lui Bond prin Moscova cu tancul, trenul ala rusesc, personajul negativ feminin si na ca atat mi-a ramas...desi am vazut filmul acum 10 minute :)).
Cam asta-i efectul Bond din trecut, spectacol de moment, summer flick, blockbuster, dar deloc memorabil sau de luat in considerare din orice alt punct de vedere decat cel comercial.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu