Children of Heaven
Ce film frumusel. Cam evident sa spun ca e genul de film care multumeste publicul pe mai multe nivele, il unge pe suflet cu dragalosenia si sentimentalismele reusite si de bun gust...e atat de evident ca o spune si posterul. Dar ce a contat a fost experienta emotionala prin care te poarta filmul...
Un frate si o sora dintr-o familie saraca trec prin aventura cea mai mare din viata lor (pana atunci) cand fratele pierde papucii proaspat reparati ai surorii sale si trebuie astfel sa imparta o pereche...perechea lui. E un film de suflet pentru spectator...si ramane si dupa ce se termina. E simplu si se joaca cu emotiile tale folosind chipurile inocente si de multe ori triste ale celor doi protagonisti iar aventura lor...reusind sa jongleze schimbul asta de papuci si scoala si activitatile extra-scolare...facut curat prin casa, ajutat familia, concurat in curse lungi (pentru varsta lor)...si asa mai departe.
Desi pare un pic prea siropos backgroundul saracacios si actual ne aduce la un nivel de seriozitate fata de ce se intampla in film...un asemenea nivel in care intelegem relatia dintre frati chiar daca nu e ceva universal si am dori sa vedem asta oriunde si oricand...dar pe langa inlantuirea asta de evenimente ce ii vizeaza in primul rand pe cei doi copilasi filmul nu are o profunzime deosebita sau un mesaj greu de descifrat. E un film pentru public, in care publicul e menit sa se regaseasca in personaje, oricare ar fi ele...fie parinti, fie pusti.
Si de asemenea nu mi-e jena sa recunosc ca la unele scene tristetea a fost insuportabila si mi-a scapat o lacrima sau doua...au ramas insa in ochi pentru ca nu erau teribil de triste ci triste combinate cu inocenta, ponei si curcubee, frumustete cinematografica in general. Regia a fost foarte bine pusa la punct, imaginea completa tonul general al filmului si scenariul desi simplu e puternic prin emotia transmisa...de vazut.
9/10
Un frate si o sora dintr-o familie saraca trec prin aventura cea mai mare din viata lor (pana atunci) cand fratele pierde papucii proaspat reparati ai surorii sale si trebuie astfel sa imparta o pereche...perechea lui. E un film de suflet pentru spectator...si ramane si dupa ce se termina. E simplu si se joaca cu emotiile tale folosind chipurile inocente si de multe ori triste ale celor doi protagonisti iar aventura lor...reusind sa jongleze schimbul asta de papuci si scoala si activitatile extra-scolare...facut curat prin casa, ajutat familia, concurat in curse lungi (pentru varsta lor)...si asa mai departe.
Desi pare un pic prea siropos backgroundul saracacios si actual ne aduce la un nivel de seriozitate fata de ce se intampla in film...un asemenea nivel in care intelegem relatia dintre frati chiar daca nu e ceva universal si am dori sa vedem asta oriunde si oricand...dar pe langa inlantuirea asta de evenimente ce ii vizeaza in primul rand pe cei doi copilasi filmul nu are o profunzime deosebita sau un mesaj greu de descifrat. E un film pentru public, in care publicul e menit sa se regaseasca in personaje, oricare ar fi ele...fie parinti, fie pusti.
Si de asemenea nu mi-e jena sa recunosc ca la unele scene tristetea a fost insuportabila si mi-a scapat o lacrima sau doua...au ramas insa in ochi pentru ca nu erau teribil de triste ci triste combinate cu inocenta, ponei si curcubee, frumustete cinematografica in general. Regia a fost foarte bine pusa la punct, imaginea completa tonul general al filmului si scenariul desi simplu e puternic prin emotia transmisa...de vazut.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu