miercuri, 27 octombrie 2010

Macbeth {1948}

Prefer oricand opera cinematografica a lui Akira Kurosawa dupa aceeasi opera a lui Shakespeare. Kumonosu-jo este o adaptare in adevaratul sens al cuvantului din cauza ca nu iti iese atat in evidenta faptul ca e o piesa de teatru filmata cum e filmul lui Welles. Pacat...

O fi limba lui Shakespeare o limba aparte dar e si mai obositoare cand traducerea pe care o ai incearca sa imite stilul. In fine, mesajul l-am inteles, l-am inteles inca de la Kumonosu dar incearca sa intelegi de ce atat de multa vorba in filmul asta si de ce atat de putina actiune, pentru ca eu nu pot. Eh, nici nu stiu de ce ma asteptam la altceva, doar e film intelectual in care trebuie sa te chinui sa intelegi ce zic oamenii in engleza veche si frumoasa a lui Shakespeare. Ok...partea asta a fost obositoare, atat zic...Dar din partea actorilor a fost o treaba pe putin grea dar s-a vazut de la o posta ce cei care au muncit mai mult, pe langa faptul ca majoritatea au recitat doar replicile, a fost evident Orson si actrita ce a interpretat-o pe sotia lui Macbeth. Da, rolurile cu cele mai multe replici...

In rest, nimic cinematografic, doar miscarea camerei in doua directii pe o scena de teatru, cu "zum"uri sau traveling...asta cand scena se filma in sala mare, nu in camere mici sau colturi. In fond, nu e o adaptare...e piesa luata de pe scena teatrului Mercury si filmata de John L. Russell, tipul care s-a ocupat de imagine. Dezamagit crunt...ma asteptam chiar si la modificari substantiale de scenariu si poveste din partea lui Welles pentru a scoate in evidenta cateva elemente atunci de actualitate...sau altele care sunt out-dated in vechea piesa. Nu stiu, zic si eu...ma asteptam de la mai multe din partea tot mai putin genialului Orson. 

6.9/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu