Unul din filmele pe care le-am pierdut anul asta la IIFF 2010 desi vroiam neparat sa-l vad...programul si locatia nu au fost de partea mea asa ca mi-am promis ca-l vad in confortul de acasa, daca altfel nu se poate...
In primul rand, chestia ce m-a uimit cel mai mult a fost personajul principal...nu ca a fost jucat impecabil de Casey Affleck, un actor care a aratat si in trecut, de multe ori, ca e in stare de lucruri marete cand vine vorba de un personaj profund cu trairi interioare peste capacitatile medii. Ne-a mai aratat-o si in "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford" si il compar cu acesta pentru ca rolurile sunt asemanatoare. In ambele avem un om care se crede mai maret decat este si ambele personaje se numesc Ford :)) . Desi ultima nu are legatura, poate avea insa o legatura pentru actor care a insusit, evident, caracteristici de la personajul precedent.
In rest suntem obligati, cu o placere morbida, sa urmarim mintea bolnava a acestui personaj deranjant care a fost traumatizat si schimbat irecuperabil cand a fost mic. Dar, din punctul meu de vedere, aceasta copilarie a sa nu a fost conturata bine pentru ca noi sa localizam ce a declansat aceasta mintea...sau poate nu am fost eu atent. Tot ce am vazut au fost actiunile care deja il etichetau ca un psihopat pentru ca in fond asta a devenit la maturitate desi pentru multi, multi ani si-a ascuns "defectul" excelent incat renumele sau era de baiat bun si bine crescut. Era ajutor de serif in Capital City, un oras mic care cu o generatie in urma era suficient de mic incat sa ajunga un singur doctor, tatal personajului principal. Avand experienta acumulatat ca politist Ford stia cum decurge o crima, ce dovezi cauta politia, ce elemente pot crea o crima perfecta...
In tot filmul a reusit de doua ori...si motivele sale, desi pareau superficiale initial (bani), au fost toate pornite de cand era mic. Monstrul interior a crescut si crescut si impreuna cu o minte ascutita si dezvoltata pe investigatii criminaliste a reusit sa omoare cu zambetul pe buze, iubind fiecare pumn si fiecare glont si fiecare moarte indirecta pe care o cauza. Aici, Affleck ne-a aratat nebunia personajului prin micile gesturi, zambete scurte, sclipiri ale ochilor, care indicau un personaj deloc simplu ci unul care poate fi interpretat si judecat dupa vizionare. A fost moartea personajelor justificata? Dar din punctul lui de vedere? Vid de emotii si compasiune nu i-a fost greu.
De vazut pentru Jessica Alba (in cateva ipostaze sexy), Kate Hudson (la fel) si nu in ultimul rand Cassey Affleck si al sau personaj intunecat...
8/10
In primul rand, chestia ce m-a uimit cel mai mult a fost personajul principal...nu ca a fost jucat impecabil de Casey Affleck, un actor care a aratat si in trecut, de multe ori, ca e in stare de lucruri marete cand vine vorba de un personaj profund cu trairi interioare peste capacitatile medii. Ne-a mai aratat-o si in "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford" si il compar cu acesta pentru ca rolurile sunt asemanatoare. In ambele avem un om care se crede mai maret decat este si ambele personaje se numesc Ford :)) . Desi ultima nu are legatura, poate avea insa o legatura pentru actor care a insusit, evident, caracteristici de la personajul precedent.
In rest suntem obligati, cu o placere morbida, sa urmarim mintea bolnava a acestui personaj deranjant care a fost traumatizat si schimbat irecuperabil cand a fost mic. Dar, din punctul meu de vedere, aceasta copilarie a sa nu a fost conturata bine pentru ca noi sa localizam ce a declansat aceasta mintea...sau poate nu am fost eu atent. Tot ce am vazut au fost actiunile care deja il etichetau ca un psihopat pentru ca in fond asta a devenit la maturitate desi pentru multi, multi ani si-a ascuns "defectul" excelent incat renumele sau era de baiat bun si bine crescut. Era ajutor de serif in Capital City, un oras mic care cu o generatie in urma era suficient de mic incat sa ajunga un singur doctor, tatal personajului principal. Avand experienta acumulatat ca politist Ford stia cum decurge o crima, ce dovezi cauta politia, ce elemente pot crea o crima perfecta...
In tot filmul a reusit de doua ori...si motivele sale, desi pareau superficiale initial (bani), au fost toate pornite de cand era mic. Monstrul interior a crescut si crescut si impreuna cu o minte ascutita si dezvoltata pe investigatii criminaliste a reusit sa omoare cu zambetul pe buze, iubind fiecare pumn si fiecare glont si fiecare moarte indirecta pe care o cauza. Aici, Affleck ne-a aratat nebunia personajului prin micile gesturi, zambete scurte, sclipiri ale ochilor, care indicau un personaj deloc simplu ci unul care poate fi interpretat si judecat dupa vizionare. A fost moartea personajelor justificata? Dar din punctul lui de vedere? Vid de emotii si compasiune nu i-a fost greu.
De vazut pentru Jessica Alba (in cateva ipostaze sexy), Kate Hudson (la fel) si nu in ultimul rand Cassey Affleck si al sau personaj intunecat...
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu