De data asta sunt septe regizori, unu si unu. Aki Kaurismaki care ne aduce in atentie o poveste de neinteles in care iese unu din inchisoare, se intalneste cu fosta si fug spre Moscova...fascinanta treaba...Dogs Have No Hell. In 10 minute sunt prezentate chestiile astea. Nu prea se dezbate notiunea timpului cum s-au dezbatut in celalalt film, The Cello...nu se dezbate filosofia, implicatiile si perceptia diferita a timpului pe care o are omul. Aici, a fost o poveste de 10 minute si atat.
Urmatorul, Victor Erice ne prezinta viata de la tara, din 1940...unde in zece minute dintr-o liniste in care se numara secundele se ajunge la un moment dragalas dar parca putin prea terifiant...noroc de pisica aia neagra. Se termina povestea si se revine la normal. Pe langa cele zece minute se prezinta viitorul, prezentul si trecutul prin generatiile din familie. Werner Herzog a avut unul din scurturile mele preferate din filmul asta...he he. Ce face omu modern cand se intalneste cu o civilizatie invechita...culmea, ii transmite boli, dar asta se stie. Uimitoare au fost cele 10 minute in care s-a prezentat evolutia brusca a unui trib din Brazilia...trib care a patit la fel ca celelalte ce au fost descoperite de omul modern in cautarile sale pentru a nu se plictisi...scurt intitulat inteligent Ten Thousand Years Older...sarind de la epoca de piatra la epoca contemporana.
Jim Jarmusch ne arata 10 minute din viata unei starlete de cinema, una permanent scarbita, plictisita si pe buna dreptate. Slujba ei nu are ore fixe ci e in functie de atatia oameni...asa ca isi petrece o buna parte din viata in rulote si mananca de la catering (si stim cat de nasoala e mancarea asta). Chloe Sevigny este starul si Jim e super-starul. Wim Wender, in urmatorul scurt, 12 mile pana la Trona, captureaza calatoria pe acid/marijuana a unui nefericit nevinovat, misto vizualuri...Spike Lee in We Wuz Robbed documenteaza furtul lui Gore de la alegeri...politic dar esential. Si ultimul, dar nu cel din urma...Chen Kaige cu al lui comedie dulce-acrisoara arata un scurt care nu prea are treaba cu timpul. Dar parca a fost totusi mai interesant filmul asta...
7.4/10
Urmatorul, Victor Erice ne prezinta viata de la tara, din 1940...unde in zece minute dintr-o liniste in care se numara secundele se ajunge la un moment dragalas dar parca putin prea terifiant...noroc de pisica aia neagra. Se termina povestea si se revine la normal. Pe langa cele zece minute se prezinta viitorul, prezentul si trecutul prin generatiile din familie. Werner Herzog a avut unul din scurturile mele preferate din filmul asta...he he. Ce face omu modern cand se intalneste cu o civilizatie invechita...culmea, ii transmite boli, dar asta se stie. Uimitoare au fost cele 10 minute in care s-a prezentat evolutia brusca a unui trib din Brazilia...trib care a patit la fel ca celelalte ce au fost descoperite de omul modern in cautarile sale pentru a nu se plictisi...scurt intitulat inteligent Ten Thousand Years Older...sarind de la epoca de piatra la epoca contemporana.
Jim Jarmusch ne arata 10 minute din viata unei starlete de cinema, una permanent scarbita, plictisita si pe buna dreptate. Slujba ei nu are ore fixe ci e in functie de atatia oameni...asa ca isi petrece o buna parte din viata in rulote si mananca de la catering (si stim cat de nasoala e mancarea asta). Chloe Sevigny este starul si Jim e super-starul. Wim Wender, in urmatorul scurt, 12 mile pana la Trona, captureaza calatoria pe acid/marijuana a unui nefericit nevinovat, misto vizualuri...Spike Lee in We Wuz Robbed documenteaza furtul lui Gore de la alegeri...politic dar esential. Si ultimul, dar nu cel din urma...Chen Kaige cu al lui comedie dulce-acrisoara arata un scurt care nu prea are treaba cu timpul. Dar parca a fost totusi mai interesant filmul asta...
7.4/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu