duminică, 12 septembrie 2010

Ironweed {1987}

Am pareri care se cam contrazic cand vine vorba despre filmul asta. Pe de o parte mi se pare un film bun, in care jocul actorilor depaseste orice alta caracteristica tehnica sau artistica a filmului...ei creand, dezvoltand si perfectionand personaje caracterizate bine insa nu in totalitate...ei (si ma refer aici in mod special la cei doi mari actori Jack Nicholson si Meryl Streep) le-au dat personalitate, rupand o bucatica din a lor...sau din stilul lor caracteristic de a juca, personalitate si viata.

Pe de alta parte povestea liniara si fara intriga nu m-a incantat. Ok, hai sa-i urmarim pe vagabonzii astia in cele 2-3 zile care le schimba viata dar noi cu ce ne alegem? Cu o vedere asupra unei lumi in care nu vrem sa ajungem, una de acum 70 de ani? Cat de interesant poate fi? Nu a fost...vroiam mai multe povesti despre vagabonzi, mai multe povesti din trecutul personajelor...nu neaparat detalii despre cum au ajuns ei sa traiasca pe strazi de pe o zi pe alta dar asa, in mare sau chiar si simbolistic.Eh, dar ce stiu eu? Poate nici nu era asta scopul...ei oricum fiind niste nimeni astfel ca povestea lor nu semnifica cu adevarat ceva ca sa ne fie relatata. Traducerea titlului, ceva ce m-a interesat in timpul vizionarii, reprezinta boschetii din otel in care traiesc...sunt boschetari dar inconjurati intotdeauna de rugina si mizerie urbana...sunt vagabonzi de oras, avand din cand in cand momente de trai decent...o noapte sau doua intr-o camera de hotel ieftin, un dus / baie sanatoasa si mancare...toate platite cu salariul slujbelor mizere pe care le fac cu greu.

Personajul lui Jack este, in termeni literari, rotund, caracterizat complet cu un trecut bine definit, un prezent care timp de 22 de ani a fost auto-pedeapsa data de el insusi pentru greseala care a facut-o. Durerea i se simte de fiecare data cand vorbeste despre acel eveniment, regretul il poarta cu el oriunde merge, fericit ar fi numai daca primeste izbavirea de pacat din partea familiei sale. Si acum trebuie sa il ierte si pentru cei 22 de ani plecati de acasa. E un om complexat si pe buna dreptate...ceea ce a facut este grav, mai ales ca era un jucator de baseball, un detaliu foarte important. Ani inecati in alcool, sute, daca nu mii de nopti petrecute sub clar de luna sau stele...frig si boli, degradare. Iar anturajul sau nu era mai prejos. Dar nu stiu, lipseste ceva si acel ceva este un plot, o directie, o evolutie care atrage si spectatorul...poate altadata. Il recomand totusi pentru cei doi care au primit nominalizarea la Oscar. 

7.3/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu