Un film amuzant si distractiv marca Woody Allen. Sunt in lipsa de inspiratie la ora asta asa ca nu prea am ce sa-i reprosez filmului...
Un scriitor bobocel vrea sa fie mare pe Broadway dar incepe sa inteleaga ca e vorba despre compromisuri in industria asta pentru ca pentru a face o treaba trebuie sa primesti bani si apoi cel cu banii dicteaza ce e de facut. In felul asta ajungi sa fii obligat ca actori prosti sa joace in piesa ta/filmul tau...exemplu de aici fiind Jennifer Tilly al carui joc a fost demn de o nominalizare la Oscar...pseudo-starul care se crede din start infumurata si increzuta, fiind deasupra tuturor, avand incredere totala in non-talentele ei. Povestea ia apoi o intorsura ciudata si surprinzatoare...bodyguardul acestei "vedete", un mafiot de incredere, se baga peste spiritul creativ al grupului care incearca sa formeze piesa si sa inteleaga personajele si felul lor de a gandi.
A fost astfel loc berechet de momente foarte hazlii, usor exagerate printr-un acting anume hiperbolic specific actorilor de teatru din perioada marii crize din america (anii '20-'30). Pe atunci mersul la teatru era ieftin dar la un astfel de teatru venea numai lumea buna si cu bani pentru ca asa erau cerintele si acea incepea o seara in New York. O piesa de teatru si apoi cina...la filme mergeau cei foarte saraci, neajungand inca la rangul de arta.
Personajele sunt unul si unul...de la John Cusack (scriitorul fortat de imprejurari) si Dianne Wiest (actrita mirobolanta care se crede buricul pamantului) pana la Jennifer Tilly (pseudo-vedeta fara talent cu voce enervanta) si Chazz Palminteri (mafiotul cu un mare talent ascuns). Nu mi-a placut ca am fost nevoit sa-l vad pe capitole si nu intr-o tura neintrerupta...dar asta e, a fost deosebit nontheless...
8.2/10
Un scriitor bobocel vrea sa fie mare pe Broadway dar incepe sa inteleaga ca e vorba despre compromisuri in industria asta pentru ca pentru a face o treaba trebuie sa primesti bani si apoi cel cu banii dicteaza ce e de facut. In felul asta ajungi sa fii obligat ca actori prosti sa joace in piesa ta/filmul tau...exemplu de aici fiind Jennifer Tilly al carui joc a fost demn de o nominalizare la Oscar...pseudo-starul care se crede din start infumurata si increzuta, fiind deasupra tuturor, avand incredere totala in non-talentele ei. Povestea ia apoi o intorsura ciudata si surprinzatoare...bodyguardul acestei "vedete", un mafiot de incredere, se baga peste spiritul creativ al grupului care incearca sa formeze piesa si sa inteleaga personajele si felul lor de a gandi.
A fost astfel loc berechet de momente foarte hazlii, usor exagerate printr-un acting anume hiperbolic specific actorilor de teatru din perioada marii crize din america (anii '20-'30). Pe atunci mersul la teatru era ieftin dar la un astfel de teatru venea numai lumea buna si cu bani pentru ca asa erau cerintele si acea incepea o seara in New York. O piesa de teatru si apoi cina...la filme mergeau cei foarte saraci, neajungand inca la rangul de arta.
Personajele sunt unul si unul...de la John Cusack (scriitorul fortat de imprejurari) si Dianne Wiest (actrita mirobolanta care se crede buricul pamantului) pana la Jennifer Tilly (pseudo-vedeta fara talent cu voce enervanta) si Chazz Palminteri (mafiotul cu un mare talent ascuns). Nu mi-a placut ca am fost nevoit sa-l vad pe capitole si nu intr-o tura neintrerupta...dar asta e, a fost deosebit nontheless...
8.2/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu