Genul meu de horror. Nu tu monstrii idioti, nu tu efecte speciale...doar jocuri de lumini, transformarea normalului, a arhitecturii, a designului in ceva urat cu ajutorul luminii si contrastului alb-negru excelent. Asa se face o casa cu adevarat terifianta, nu tu sange din pereti...o usa care respira e mai mult decat suficient sa iti holbezi ochii la teroarea si frica pura...si bineinteles, ideea cu usa a fost reprodusa de multe ori, dupa asta.
Patru oameni intr-o casa in care inexplicabilul si necunoscutul sunt la ei acasa. Trebuie sa recunosc, o data am patit si eu sa aud voci care se aud mai puternic decat de obicei. Eram intr-un spital si in jurul meu erau deja in alte paturi altii copiii (eram mic pe atunci)...dar aparent eram singurul deranjat de vocile care tipau din ce in ce mai tare, ori ceilalti erau acaparati de somn. Cert e ca o jumatate de pastila de somnifer a rezolvat vocile dar m-au sacaiat inca vreo cateva zile dupa venirea de la spital...a fost o experienta pe care nu pot s-o uit, dar care nu are neaparat ceva de a face cu supranaturalul ci doar cu psihicul, in cazul meu.
In cazul celor din casa a fost o experienta care se tot repeta si toti traiau aceeasi experienta. Sunete puternice de dupa usa, rasete si voci ciudate, usi inchise in spatele lor...ei nu traiau pe cont propriu o experienta. Eleanor a fost chemata aici de mai mult decat profesorul Markway, chemarea aceasta ii vorbea, ii spunea ca apartine acestei case, casa o doreste, o cauta, vrea sa apartina casei. Ea este personajul principal atata vreme cat avem intrare in gandurile ei...Filmul asta e cel care a pornit toate tampeniile din Hollywood in care un grup intra intr-o casa bantuita si nu iese decat unul...filmul asta insa nu are stereotipuri idioate ci stiinta combinata cu supranaturalul, exact cum te astepti in cazul de fata. Explicatii la ce se poate si inexplicatii in rest. E o experienta unica daca reusesti sa te introduci in starea mintala pe care o avea spectatorul in '63. Una nepoluata de filmele horror tampite din ziua de azi. Excelent!
9/10
Patru oameni intr-o casa in care inexplicabilul si necunoscutul sunt la ei acasa. Trebuie sa recunosc, o data am patit si eu sa aud voci care se aud mai puternic decat de obicei. Eram intr-un spital si in jurul meu erau deja in alte paturi altii copiii (eram mic pe atunci)...dar aparent eram singurul deranjat de vocile care tipau din ce in ce mai tare, ori ceilalti erau acaparati de somn. Cert e ca o jumatate de pastila de somnifer a rezolvat vocile dar m-au sacaiat inca vreo cateva zile dupa venirea de la spital...a fost o experienta pe care nu pot s-o uit, dar care nu are neaparat ceva de a face cu supranaturalul ci doar cu psihicul, in cazul meu.
In cazul celor din casa a fost o experienta care se tot repeta si toti traiau aceeasi experienta. Sunete puternice de dupa usa, rasete si voci ciudate, usi inchise in spatele lor...ei nu traiau pe cont propriu o experienta. Eleanor a fost chemata aici de mai mult decat profesorul Markway, chemarea aceasta ii vorbea, ii spunea ca apartine acestei case, casa o doreste, o cauta, vrea sa apartina casei. Ea este personajul principal atata vreme cat avem intrare in gandurile ei...Filmul asta e cel care a pornit toate tampeniile din Hollywood in care un grup intra intr-o casa bantuita si nu iese decat unul...filmul asta insa nu are stereotipuri idioate ci stiinta combinata cu supranaturalul, exact cum te astepti in cazul de fata. Explicatii la ce se poate si inexplicatii in rest. E o experienta unica daca reusesti sa te introduci in starea mintala pe care o avea spectatorul in '63. Una nepoluata de filmele horror tampite din ziua de azi. Excelent!
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu