Chungking Express
Poate trebuia totusi sa-l vad intr-o singura vizionare...nu jumate azi noapte tarziu si restu acum. Nu a avut acelasi impact dar prin puterile mele de a sterge 11 ore cate au fost intre cele doua jumatati de vizionare pentru a imbina fara cusur cele doua parti am dedus ca e un film excelent care mi-a adus aminte in prima jumatate de filmele noir cu detectivul in palton indragostit de tipa periculoasa, ea de asemenea in palton si ochelari de soare (indiferent ca era noapte sau zi...motivul ei...nu stii niciodata cand ploua si niciodata cand o sa fie prea mult soare)...elemente din filmele noir s-au regasit la tot pasul.
A doua jumatate, tot cu un politist indragostit care nu mai poate sa-si faca treaba cum trebuie din cauza asta, mi-a adus aminte de Breathless-ul lui Godard. Un film stilizat la fel ca cel vechi in care nu este vorba despre nimic, decat despre doi oameni care isi traiesc viata insa nu are neaparat un fir narativ exact al carui final se prevede undeva. Nu. Insa mi-a placut foarte mult. El indragostit lulea de o stewardesa, de unde si micile avioane care se regasesc frecvent in camera lui si frecvent se joaca cu ele, insa tipa de la un fast-food se indragosteste lulea de el si il curteaza...ii face o curte la apartament, adica. Stilul asta de a face un film fara inceput si final e de multe ori neinteles, si pe buna dreptate, dar nu si cand e facut excelent ca aici.
Filmarile sunt flawless si soundtrackul face din filmul asta unul aproape american. Si asa influentat din noir, cu un stil de filmat ce aduce a occident, in special unul american, soundtrackul face si el referinte la California, melodia "California Dreamin'" fiind auzita, cred, de vreo 10-15 ori. Din nou, mi-a placut. Si cu toate astea, sub aparenta lipsa de poveste, intalnim doua povesti de dragoste destul de puternice daca facem referire la fetele baietilor cand se gandesc la femeile care i-au parasit. Deci iata, nu avem femei ranite, cum se intalnesc de obicei in filmele romantice, ci barbati...si nu orice fel de barbati ci politisti si detectivi.
E oricum un feel good movie, care doar iti da impresia ca ascunde mai mult decat arata. E facut excelent si toate lumea a adus la viata o poveste chiar misto.
9/10
A doua jumatate, tot cu un politist indragostit care nu mai poate sa-si faca treaba cum trebuie din cauza asta, mi-a adus aminte de Breathless-ul lui Godard. Un film stilizat la fel ca cel vechi in care nu este vorba despre nimic, decat despre doi oameni care isi traiesc viata insa nu are neaparat un fir narativ exact al carui final se prevede undeva. Nu. Insa mi-a placut foarte mult. El indragostit lulea de o stewardesa, de unde si micile avioane care se regasesc frecvent in camera lui si frecvent se joaca cu ele, insa tipa de la un fast-food se indragosteste lulea de el si il curteaza...ii face o curte la apartament, adica. Stilul asta de a face un film fara inceput si final e de multe ori neinteles, si pe buna dreptate, dar nu si cand e facut excelent ca aici.
Filmarile sunt flawless si soundtrackul face din filmul asta unul aproape american. Si asa influentat din noir, cu un stil de filmat ce aduce a occident, in special unul american, soundtrackul face si el referinte la California, melodia "California Dreamin'" fiind auzita, cred, de vreo 10-15 ori. Din nou, mi-a placut. Si cu toate astea, sub aparenta lipsa de poveste, intalnim doua povesti de dragoste destul de puternice daca facem referire la fetele baietilor cand se gandesc la femeile care i-au parasit. Deci iata, nu avem femei ranite, cum se intalnesc de obicei in filmele romantice, ci barbati...si nu orice fel de barbati ci politisti si detectivi.
E oricum un feel good movie, care doar iti da impresia ca ascunde mai mult decat arata. E facut excelent si toate lumea a adus la viata o poveste chiar misto.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu