sâmbătă, 10 iulie 2010

Skammen {1968}

Shame

Stau si contemplez ca un asa zis "cinefil" despre semnificatia titlului. Sa fie oare definitia generala a tot ce s-a intamplat in filmul asta si tot ce au trait persoanejele principale, un artist si sotia lui (tot artista)...? Amandoi au preferat sa fuga de lume si s-au stabilit pe o insula...relatia lor nu e perfecta din cauza ca ea vede in el un las si un barbat mult prea sensibil iar el in ea nu vede nimic. E doar o relatia in care nu se simte iubirea asa cum ar trebui. Momente romantice sunt dar astea de cele mai multe ori sunt acompaniate de vin...deci iarasi, nu sentimente reale.

Sentimentele de lasitate din partea personajului lui von Sydow, Jan sunt concomitente cu inceputul razboiului rece ce se poarta acum si in tara lor. Fiind artist, pacifismul si latura sensibila sunt mult exagerate, iar ciocnindu-se cu aceasta stire a unui razboi ca-i bate la usa, sentimentul e hiperbolizat. La inceput avem impresia ca ea, Eva (liv Ullmann) poarta pantalonii in familia asta. Sunt amandoi saraci si traiesc de pe putin agricultura care o fac. Vinul e considerat de ei un lux si il cumpara rar, de obicei atunci cand vand ce au cultivat in sat...

Fiind afectati direct de razboi, povestea continua cu multe detalii pe care nu are sens sa le divulg. Ceea ce e esential in filmul asta e comportamentul celor doi. Urmarirea actiunilor lor de-a lungul razboiului si elementele decisive care le schimba comportamentul. E o analiza psihologica, asa cum ne incanta de obicei regizorul si scenaristul Ingmar Bergman in filmele sale, a comportamentului a doi oameni ce sunt afectati de razboi, unul din care nu vor sa faca parte mai ales fiind apolitici...radio nu au, nu functioneaza...si chiar de ar avea (cum ni se arata mult mai tarziu) ar fi ascultat numai muzica clasica, domeniu in care sunt artisti.

Rusinea vine de la sentimentul de neputinta si lasitate care il are in special el...sta neputincios si vede cum sotia lui de 7 ani este batuta in fata lui, agresata fizic sau chiar se profita de pe urma ei in fata lui...iar el nu face nimic in lasitatea lui. Se trezeste eventual, dar aceasta fuga nu inseamna nimic iar finalul este deschis...ceea ce pot sa zic insa e ca enorma cantitate de cadavre de care dau pe mare nu e un semn bun...ar fi reprezentat chiar sosirea lor pe taramul celor morti. Sperantele insa nu erau mari. Un Ingmar esential de vizionat.

9.3/10

2 comentarii:

  1. Din coltul meu "cinefil" - Buna cronica! Totul este intr-un fel de "altfel" la Bergman, te solicita uman in moduri diefrite! Dupa ce ai sa vezi mai multe filme de el, te asteapta documentarul "Faro Island". Din punctul meu de vedere (in lista careia Bergman este in top 5), toate filmele de la acest regizor sunt musai! Vad ca ai inceput sa intri pe filiera filmelor "unul si unul"! Cat mai multe care sa merite!

    Daniela.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi...am inceput sa iau filmele pe care nu le-am vazut de la club, alea din 2005, 2006...si asa mai departe. Oricum, pana vad toate filmele de la fiecare regizor bun/preferat mai este :D

    DE la Bergman am mai vazut: The Seventh Seal, Wild Strawberries, Persona si acesta, deocamdata...nu o sa fie ultimul, asta e clar.

    RăspundețiȘtergere