The Road Home
Iata o poveste de dragoste fara iz de Hollywood. Ziang Yimou este regizorul acestei mici creatii extraordinare si povestea lui e chiar simpla insa spusa cu o asemenea daruire si atentie la detalii incat o indragesti pe loc.
Fiul plecat la oras se intoarce acasa sa isi duca tatal pe "drumul spre casa", un drum simbolic ce il primesc cei decedati ce ar trebui sa reprezinte intoarcerea la radacini, la locul unde rostul vietii tale a fost desfasurat si dus la capat. "Drumul spre casa" e genul de film care prezinta in detaliu traditii si obiceiuri ale unei culturi pe moarte. Cam tot ce vine de la un sat, in termen de traditie, este incet-incet uitat sau inlocuit. Este oarecum firesc (pentru ca unele traditii sunt ridicole) insa e si foarte trist...e ca si cum o particica din umanitate si simplitatea omului moare impreuna cu acele traditii.
Insa acest film este si un tur de forta pentru actrita care o stie foarte multa lume dupa fata insa nu dupa nume, Ziyi Zhang...aceast a fost nevoita sa fuga la greuceanu, sa munceasca in caldura mancarii, sa fuga iar si sa joace cateva duble in ger naprasnic.
Pe langa munca fizica a facut un rol mai mult decat decent ca indragostita pana peste cap care isi urmareste viitorul sot cu o perseverenta de invidiat. Pentru noi, povestea in color este previzibila (pentru ca este si una din prezent in alb-negru...astfel inversandu-se standardele - prezent color, trecut alb-negru - pentru a sublinia importanta fiecarei povesti sau pentru a traduce emotia din scenele respective in culoare).
In sala, lacrimile nu s-au asteptat, urmate imediat de semnalul sonor ce le-au dat de gol, suflatul nasului. Cum e si normal se auzeau de la nasuri finute de doamne si domnisoare, pentru ca o astfel de poveste, desi nu tragica, este un rival serios pentru cele americane. Fiecare imagine a fost o fotografie inramata cu muzica frumoasa, iar fiecare scena bine facuta de actori a fost ajutata de un scenariu simplu si frumos. De vazut.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu