The Bad Sleep WellDa, sesiune in care pot sa ma uit la filme pā naiba. Dar nu e pentru ca nu am timp ci pentru ca nu gasesc filme care imi atrag atentia, chiar si din cele vechi...nu e pentru ca m-am saturat de ele dar multe sunt exagerat de intelectuale, pompoase chiar...dar oricum am sa ajung si la alea cand gasesc un pic de chef si timp fara stres...
Acum, filmul lui Akira Kurosawa l-am vazut in paișpe reprize pentru ca tot intrerupt am fost...or maybe not. De aceasta data, Kurosawa nu ne mai introduce intr-o lume straveche a jocurilor politice si sociale ale samurailor. De data asta vedem jocul pe viata si moarte a corporatiilor gigant din Japonia care conduc vieti umane obisnuite dupa bunul plac sau profit. Dar si mai usor e sa indeparteze din drumul lor egoist spre succes orice buba care ii poate aduce in pragul unui faliment sau chiar pierderi financiare de oroce fel. Ultima ipostaza e ceea ce intalnim si in acest film iar totul e condus de planul complex de razbumnare a uneia dintre victimele acestui gen de nedreptate. Povestea desi este bine construita si detaliata...aceasta nu se straduie sa atraga atentia spectatorului decat prin mult prea rarele rabufniri dramatice care sunt slabute.
Scenariul este greoi si este plin de nume proprii care sunt greu de retinut si greu de atribuit fetei unuia din personaje. Din nou, poate fi vina si faptului ca am vazut filmul in enspe reprize. Trecand mai departe, jocul actorilor este bun dar liniar in functie de personaj...adica se comporta la fel de la inceputul pana la sfarsitul filmului. Poate numai personajul lui Toshiro Mifune este ceva mai complex dar nu mi-a lasat impresia asta prea puternic. Personajul lui cauta razbunarea mentionata mai sus, ceea ce atribuie filmului un element de nemurire pe plan uman, iar impreuna cu coruptia din birocratie urmarim desfasurarea raului creat de ban si setea de putere.
Este un film bun, matur, complex...cu rarele rabufniri de acting exagerat...dar merge bine.
8/10
Acum, filmul lui Akira Kurosawa l-am vazut in paișpe reprize pentru ca tot intrerupt am fost...or maybe not. De aceasta data, Kurosawa nu ne mai introduce intr-o lume straveche a jocurilor politice si sociale ale samurailor. De data asta vedem jocul pe viata si moarte a corporatiilor gigant din Japonia care conduc vieti umane obisnuite dupa bunul plac sau profit. Dar si mai usor e sa indeparteze din drumul lor egoist spre succes orice buba care ii poate aduce in pragul unui faliment sau chiar pierderi financiare de oroce fel. Ultima ipostaza e ceea ce intalnim si in acest film iar totul e condus de planul complex de razbumnare a uneia dintre victimele acestui gen de nedreptate. Povestea desi este bine construita si detaliata...aceasta nu se straduie sa atraga atentia spectatorului decat prin mult prea rarele rabufniri dramatice care sunt slabute.
Scenariul este greoi si este plin de nume proprii care sunt greu de retinut si greu de atribuit fetei unuia din personaje. Din nou, poate fi vina si faptului ca am vazut filmul in enspe reprize. Trecand mai departe, jocul actorilor este bun dar liniar in functie de personaj...adica se comporta la fel de la inceputul pana la sfarsitul filmului. Poate numai personajul lui Toshiro Mifune este ceva mai complex dar nu mi-a lasat impresia asta prea puternic. Personajul lui cauta razbunarea mentionata mai sus, ceea ce atribuie filmului un element de nemurire pe plan uman, iar impreuna cu coruptia din birocratie urmarim desfasurarea raului creat de ban si setea de putere.
Este un film bun, matur, complex...cu rarele rabufniri de acting exagerat...dar merge bine.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu