sâmbătă, 15 mai 2010

Padre padrone {1977}

Vazut in cadrul cinemaratonului despre "Şcoala vieţii", articol scris acum, la 7:58 intr-o dimineata superba de mai, ca nu am somn. Am incercat sa adorm, poate, poate, prind 3-4 ore de somn...nici o sansa. Doua cafele m-au tinut treaz fara sa-mi inchida ochii fara probleme. Ce-i drept, nici filmele nu au fost plictisitoare...nici macar ultimul, desi ma asteptam la opusul. Ultimul a fost The Last Picture Show, un film pe care l-am vazut mai demult dar despre care am refuzat sa comentez cu gandul ca poate l-am judecat prost...dar nu, judecat prost nu, dar nici film bun nu e.

Asa, revenind la filmul italian "Padre padrone"...acesta se invarte in jurul criticii asupra puterii paternale. Stim cu totii ca parintii nostri, majoritatea, doresc sa aiba "ca copii" niste copii. Dar de cele mai multe ori incearca sa ne inroleze in ceva care le aduce lor un dram de profit in plus. Aici este o astfel de poveste. Iar povestea filmului poate fi gasita usor si la noi in tara in saturile mai sarace unde traiul se bazeaza pe pastorit si agricultura.

Un tanar copil, 7 ani sa zicem ca are, este rapit din scoala de propriul tata ca sa pasca oi. Tatal stie ca nu e un personaj inteligent insa stie ce vrea si ce ii trebuie. Ii trebuie un terchea-berchea de asta mic sa pazeasca o cireada de oi de hoti si animale salbatice. Intregul proces de spalare a creierului implica multa bataie fizica si batjocura. Vieti pierdute de genul asta s-au mai intalnit...pentru noi poate nu sunt ceva deosebit. E interesant insa intregul proces...din copilarie pana cand devine adult reusit. De la coada oii la universitate si apoi dupa.

Povestea este inspirata dintr-o carte scrisa de personajul principal. Gavino Ledda isi prezinta viata asa cum a fost, cu bune, cu rele, cu frumoase, cu ciudate. Zoofilia era ceva absolut normal pe la stana. Baieti in crestere cu libidoul pana in cer fara urma de fata in jur...le inlocuiau fara sa se gandeasca cu cel mai bun substitut care nu e de fapt mana personala. Ok, insa personajul nostru vroia sa fie mai mult decat un pastor banal. Vroia sa cunoasca lumea, vroia sa se maturizeze, neavand educatia necesara a ramas acelasi copil ca acum 13 ani...un copil in corpul unui adolescent de 20 de ani cu nevoile unui adolescent de 20 de ani.

Chestiile ce tin de tehnica filmului sunt foarte bune...actoria, regia, imaginea, muzica...atuuri cu care filmul iese in evidenta si mai mult atunci cand povestea nu ajuta. Un film bun, care m-a surprins.

8.65/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu