Ragtime {1981}

Nu e chiar cea mai simbolica imagine ce am putut s-o scot insa frumusetea acestei actrite, acum necunoscute, m-a frapat...plus ca personajul ei a fost adorabil de naiva si dulce in acelasi timp, pastrand insa si un caracter feminin puternic care iese din cand in cand in evidenta.

Dar despre film...despre film nu prea stiu ce sa zic. E regizat de Milos Forman si e despre America de inaintea primului razboi mondial. Si e prezentata asa cum a fost...bruta, nemiloasa, rasista si violenta. Bine, se putea oricand sa se arate mai mult violenta dar asta a fost prezentata succint in cateva scene cheie. Se vrea totusi a fi un film istoric, filmul fiind inspirat din romanul lui E.L. Doctorow care a dorit sa prezinte New York-ul, centrul Americii cum era pe atunci, asa cum era. Pentru mine unele detalii au fost foarte puternice si am fost transportat in acea perioada, dar probabil costumele au fost elementul definitoriu care a facut asta.

Subiectul filmului e destul de larg si dezbate in detaliu viata familiei americane de rand, viata saracului care ajunge de pe strada un regizor de film, viata negrului de atunci, rasismul fiind probabil subiectul central in jurul caruia se invarte tot restul povestii...si cateva secvente din viata omului bogat din New York. Se leaga destul de bine, prima jumatate fiind destul de interesanta, capturand viata omului bogat suparat pentru un mizilic, statuia nuda a sotiei sale, innebunind si apoi impuscand un om important. Ajunge la nebuni, sotia se indragosteste de americanul la nivel de trai mediu dar numai succint, ea fiind inca foarte tanara si cu spirit rebel.

A doua jumatate se joaca foarte mult cu subiectul rasismului, negrii fiind batjocoriti continuu, ei fiind apoi nevoiti sa o inghita. Ei, unul dintre ei a ales sa se rascoale si au inceput cateva atentate din partea lui contra oamenilor albi dar in mod special pentru unul singur, de la care a inceput totul. Filmul insa pare ca se lungeste cateodata, isi modifica ritmul, il slabeste...nu a facut vizionarea tocmai placuta insa tensiunea din a doua jumatate ajuta sa trecem peste. A fost de asemenea o placere sa-l vad si pe James Cagney in ultimul sau rol important intr-un film pentru cinema. El l-a jucat pe comisarul Waldo, cel care vroia sa-l prinda pe negru revoltat. A avut un rol bunicel, nu prea dramatic, unde a jucat exact opusu rolurilor pentru care e cunoscut.

A fost un film placut...dar nu stiu daca mai merita o vizionare.

8/10