Un film motivational bun. Cam asta e si nimic mai mult. De fapt e genul de film despre care nu poti sa vorbesti prea mult din cauza ca nu este motiv sa o faci. Actorii toti joaca bine insa Sidney Poitier cu a sa portretizare a omului bun de toate ce cutrereia tara e ceea ce iese in evidenta in acest film.Nu stim de unde a venit, nu stim exact unde vrea sa se duca...stim doar ca s-a oprit sa-si umple radiatorul cu apa la o manastire cu 5 maicute si nu a mai plecat de aici pana nu a construit o capela. A fost convins cu greu sa o faca, insa criza de varsta medie pe care o traia personajul l-a facut sa ramana si sa faca ceva cu propriile sale maini. Hotararea si ambitia personajului Homer Smith (un nume obisnuit, caracterizandu-l) il fac unul puternic si demn de incredere totala. Sidney face un personaj ce iubeste viata si totul din aceasta...in special un mic dejun complet si bogat.
Finalul e previzibil, asta e fara dubiu ceva intentionat...ceea ce e vrut sa arate filmul e doar unul din cazurile in care viata noastra poate fi schimbata de un om care intamplator trece prin viata noastra...chiar si pentru putin timp. Fiecare om influenteaza pe cei din jur cu prezenta sa, fie buna sau rea, fie puternica sau slaba. Nu e un film profund, insa e un film bun despre oameni buni, cu suflet...iar Sidney si-a meritat Oscarul, care pana in 2001 a fost singurul negru din America care l-a castigat.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu