La nuit américaine {1973}

E atat de legat de cinematografie filmul asta incat si titlul filmului e o chestie tehnica folosita in multe filme din trecut cat si prezent. Noaptea americana sau in engleza, Day for Night, e atunci cand se filmeaza o scena care are loc noaptea in miezul zilei, cu soarele sus pe cer. Se folosesc ori filtre ori se umbla la deschiderea (aperture) obiectivului pentru a nu permite intrarea luminii in cantati nedorite.

Asta e, asa cum o spune si taglineul filmului, un film care place cel mai mult acelor oameni carora le plac filmele in general, cinefili...pentru ca prinde exact ce le place cinefililor sa vada, drama din spatele camerei de filmat si multe, multe chestii tehnice care sunt intotdeauna interesante...directiile regizorului, detaliile de productie, problemele financiare si dramele actorilor care incetinesc intotdeauna productia. Plus cele cateva scene ale filmului care se produce care sunt intotdeauna mai slabe decat ale filmului in sine, doar asa, sa se vada o diferenta in regie, pentru a da impresia ca de fapt nu e acelasi regizor....sau pentru a arata cat de greu se lucreaza la un film slab si sa inmultim cu 1000 la un film foarte bun...si chiar daca Truffaut a jucat rolul regizorului si in filmul din film e posibil ca persoana lui sa se fi regasit numai in scenele scurte de vis pe care le are in timpul productiei intotdeauna stresante pentru omul cel mai important dintr-un film.

Cu toate ca partea filmului ce tine de prezentarea making-off-ului unui film e foarte frumoasa si interesanta, dramele actorilor, viata personala a personalului ce lucreaza la film nu mi s-a parut prea deosebita si tocmai asta ma facea sa ma gandesc cand urmeaza iar ceva din solutiile interne la cum se face un film. Truffaut a facut un film nemuritor pentru ca a prezentat evenimentele ce se gasesc la orice film adevarat, interactiunea dintre actori si regizori, dintre regizori si tehnicieni, intre actori si tehnicieni...si asa mai departe. E un film placut si foarte, foarte bine facut.

9.5/10