joi, 25 martie 2010

Splendor {1989}

Desi stiu ca nu are nici o treaba cu Nuovo Cinema Paradiso ori cu regizorul acestuia, Giuseppe Tornatore...imi place sa cred ca asta e o continuarea a celuia de inainte...a filmului din 1988 care vorbeste tot despre cinema si efectul acestuia asupra populatiei. Insa Ettore Scola (Brutti sporchi e cattivi si multe altele) a vrut sa-i dea o replica regizorului mai tanar spunand ca nu e tocmai asa cum a prins el viata la cinema...cinematograful are si un sfarsit. Unul nu tocmai fericit.

Problema cu filmul lui Ettore Scola e ca in loc sa se focalizeze pe o poveste puternica pentru realitatea filmului, regizorul a ales sa ne arate ce filme cunoaste el din perioada '40-'80 si ce merita vazut. Esenta acelor ani in cinema...dar nu toata pentru ca lipsesc multe alte titluri. A ales in schimb multe filme italiene (un patriot) si putine straine...a uitat multe filme care sunt bune insa cele pe care le-a mentionat si nu le-am vazut sunt deja pe lista "de vazut" si o sa fie remediata problema in viitorul apropiat. Asa cum am spus, nu s-a focalizat pe povestea filmului ci a preferat sa ne prezinte minute bune fragmente din filmele mentionate...impreuna cu acestea nu a aratat reactia publicului, un lucru care avea relevanta oarecum, nimic...doar secvente. E frumos din partea lui sa trezeasca interesul pentru filmele vechi dar daca nu au un rost in film nu pot sa vad rostul filmului decat acela de a promova valorile cinemaului vechi.

Ce sa spun totusi despre povestea care exista...e subtire. E vorba despre Jordan, un iubitor de mic al cinemaului, unul care mergea impreuna cu taica-su pe drumuri, din sat in sat, din orasel in orasel, ca cinematograf ambulant. Nobila treaba mai ales cand unul din filme a fost Metropolis, capodopera lui Lang. Dragostea lui fata de cinema a crescut pana cand si-a cumparat propriul cinema, Splendor...se indragosteste de o frumusete infidela, cel de care se indragosteste ea devine proiectionistul cinemaului si un personaj simpatic si antipatic in acelasi timp...probabil pentru ca actorul care il interpreteaza joaca prostut...

Cu toate astea, filmul are un aer familiar, nostalgic...desi acum traim vremuri in care lumea nu vine la cinema se mai intampla si minuni. De ex. in seara asta a fost o proiectie speciala "Restul e tacere". Nu s-a mediatizat foarte mult dar totusi in sala au fost, din 900 si ceva de locuri, vreo 400-450 de oameni. Un lucru care nu e de ignorat ci de laudat. Bine...s-a intrat pe baza de invitatii si nu chiar gratis, astfel numarul de spectatori nu era atat de mare precum a fost.

La cinema nu se mai vine datorita numeroaselor metode de a viziona un film acum...televizor, DVD sau chiar pirateria. Ce e nou la cinema si in 3D nu intra in discutie pentru alea nu sunt filme sunt dulciuri pentru ochi si atat. Nimic artistic.

8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu