Kafka {1991}

Ca sa zici ca filmul Kafka e foarte kafkaenesc e un pleonasm. Normal ca o sa prinda atmosfera cartilor lui Kafka si fix pe cea care am citit-o a fost relatata diferit aici. Castelul...o poveste despre birocratia care dezumanizeaza, care functioneaza numai si numai in cerc...o data intrat in acest cerc ajungem inevitabil in acelasi loc. De vreti sa vedeti cum functioneaza un astfel de sistem mergeti intr-o primarie, intr-o banca, intr-un secretariat unde pentru orice rahat e nevoie de o bucata de hartie care obiectiv nu are nici o valoare.

Castelul l-am citit acum vreo 4 ani cand a fost lectura obligatorie data de profesorul de istorie. Da, nu profesoara de romana ci cel de istorie ne-a obligat sa citim cartile astea, fiecare alt autor si alt titlu. La Kafka te uimeste labirintul format din oameni, zidurile de care dai, care te deprima...in carti nu mai tin minte daca era prezent pericolul pentru ca simbolic pericolul era chiar birocratia si dependenta asta de hartia scrisa intr-un sistem fara capat.

Aici insa pericolul este prezent de la inceput pana la sfarsit si impreuna cu acesta si un sentiment puternic de paranoia, lipsa de speranta si bineinteles ca totul e conspiratie. Cu toate acestea, personajul nostru principal, Kafka, jucat de Jeremy Irons...este chiar scriitorul prins intr-o lume scrisa de el. Chiar a lucrat ca functionar la o firma de asigurari si aceasta viata e paralela cu cea in care e scriitor...de asta Kafka este un atat de bun cunoscator al sistemului si cunoastele gaurile si minusurile lui. Impreuna cu asta trebuie sa simtim si masura timpului in acest sistem pe care il descrie Kafka. De aceea, pentru multi, scrierile lui Kafka pot parea lungi, repetitive, circulare, doar pentru a face cititorul sa simta timpul pe care il pierdem cu sistemele birocratice care au invadat de mult lumea. In film se incearca sa se prinda acest sentiment de lung si plictisitor, se prinde dar in portiuni mai mici pentru ca stim ca un specator de film se plictiseste mult mai repede decat unul care citeste o carte.

Per total filmul e bun. Folosirea alb-negru-ului, umbrele, folosirea culorii intr-o singura secventa a filmului pentru a arata intrarea intr-o lume straina, interzisa. E ca si cum ar fi invers de fapt...realul e color si lumea respectiva e alb-negru, daca dorim sa gandim si asa. Il recomand cu caldura mai ales daca ati citit ceva, orice, de Franz Kafka.

8.4/10