Cea mai veche si cea mai buna ecranizare a romanului lui Nathaniel Hawthorne pe care nu l-am citit si acum, nu am s-o fac. Si nu pentru ca nu mi-a placut filmul. Filmul a fost superb. Ci pentru ca mi-am facut o idee asupra ce e cartea si sincer nu vad folosul.Filmul a fost indescriptibil de frumos. Imaginile de o poezie pura, sentimentele personajelor portretizate atat de bine, momente care nu au varsta si nu imbatranesc, ramanand la fel de actuale si dupa zeci de ani. O cultura nu moarta insa una care prefera sa nu mai iasa in evidenta. Ce-i drept puritanii prezentati in film tocmai de asta au plecat din Europa, sa scape de dezlantuirile si distrugerea moravurilor...iar aici, in America, in Noua Anglie, in Boston, ei au reusit sa isi creeze o comunitate proprie care aducea cu ea reguli ridicole asupra felului cum trebuie spalata lenjeria intima a unei femei sau cum trebuie sa se desfasoare o intalnire intre doi iubiti...
Nici aici, ca in multe alte exemple, nu scapam de femeia uber-fanatica si obtuza caruia ii place barfa precum ii place respiratul. Litera stacojie vorbeste despre moravuri, traditie, iubire neconditionata, sacrificii pentru iubire, civilizatii acum moarte datorita regulilor ridicole...a fost o bucatica de istorie, daca vreti sa o priviti si asa. Un film cu suflet, un clasic etern, o frumusete muta in alb si negru.
9.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu